Mă fură statul

Mă fură statul – cam acesta este gândul majorității românilor, atunci când vine vorba despre noile modificări fiscale. Și asta pentru că apar noi impozitări ce logic vorbind nu își mai au rostul. Dacă vreți sunt situații des întâlnite de impozitări la impozitări. A trecut nebunia cu declarația 600, dar codițele ei au rămas. Pentru că nu este așa cum se prezintă la televizor. Tocmai am aflat că deși se plătesc taxe și impozite pentru salariul meu fix, mai nou, voi trebui să mai plătesc și alte taxe. De, dacă muncesc trebuie să plătesc. Nu mai bine ar fi să stau degeaba și să aștept lună de lună să primesc ajutorul social?

Mă fură statul

De ce spun că mă fură statul? Pentru că începând din acest an va trebui să plătesc contribuții de asigurări sociale și sănătate duble. O parte pentru venitul fix pe care îl realizez și o parte pentru veniturile din drepturile de autor. Tocmai am aflat că anul acesta îmi vor zbura din buzunare minim 7000 ron pe contribuțiile sociale și de sănătate. Simt că statul mă fură și pentru că aceste contribuții sunt calculate la salariul minim brut pe economie, dar eu le plătesc la nivel net. Cu alte cuvinte, pe lângă faptul că statul îmi bagă ambele mâini în buzunare, mai îmi pune și o marjă în plus. Ca să fie.

Zilele trecute o auzisem pe Olguța Vasilescu că la urechile ei nu au ajuns informații de salarii scăzute prin noile reglementări fiscale. Păi doamnă dragă, sunt două variante – ori sunteți surdă, ori aveți o doză mare de nesimțire. Când toată țara strigă că a pierdut bani, tu nu te poți face că plouă. În mod normal, un om prins cu mâna în buzunarul altuia, ia câțiva ani de pușcărie. Ce se întâmplă cu statul care te fură în direct, dar și în reluare? Nu știu de ce am așa o senzație că deșteptăciunea închipuită s-a mutat doar în Guvern. Iar noi, românii obișnuiți suntem doar ăia mai proști.

Nu mai vorbesc despre faptul că statul nu face aproape nimic pentru a încuraja performanța. Nu vreau să mă recompenseze statul pentru ceea ce trebuie să fac eu. Dar, măcar să nu mă fure. Aș compara statul cu un hoț ce stă la colț de stradă și joacă alba-neagra. Doar că spre deosebire de acel hoț, statul câștigă tot timpul. Și degeaba încerci să găsești variante de a proteja câștigurile – vine statul și găsește o struțo-cămilă prin care să pape și el ceva. Chiar dacă nu a făcut absolut nimic pentru veniturile pe care tu le-ai câștigat prin muncă.

Am așa o senzație că toți cei din fruntea Guvernului se cred haiducii lui Șapte Cai. Au senzația că iau de la bogați și dau la săraci. Sau cel puțin asta încearcă să dea senzația celor care au timp să îi asculte. Aplică strategia ce mergea foarte bine înainte de 1989 – egalizăm veniturile. Chiar dacă unii fac o muncă un pic altfel, toată lumea trebuie să câștige la fel. Mama lor de chiaburi. Uneori am senzația că trebuie să îmi fie jenă că muncesc și că de bine de rău, reușesc să îmi duc traiul decent. Mă simt urmărit de hoți. Și de data asta nu de hoții din tramvaie, care se uită după portofelul meu. Ci de stat.

Ceea ce simt eu, cu siguranță este o situație des întâlnită în mai toate familiile muncitoare din orașul ăsta. Cel puțin. Și nu știu dacă este drept ca oamenii care muncesc, să țină în spate încă 3 asistați sociali. Pentru că de fapt și de drept asta se întâmplă. Statul ia de la cei ce muncesc mai mult și dă la asistații sociali. Și aici nu mă refer la acei asistați sociali care au probleme reale de sănătate. Ci la cei ce pur și simplu nu au chef să muncească, ci doar să aștepte, lună de lună banii de la stat.

Așa cum statul este cel mai mare asociat al firmelor din România, la fel este și cel mai mare hoț existent. Pentru că niciodată statul nu iese în pierdere,atunci când vine vorba despre taxe și impozite. Dacă la fel ar sta treaba și la serviciile pe care statul ar trebui să le pună la dispoziție, poate că nu aș mai fi la fel de revoltat. Dar, atunci când vezi că banii îți sunt luați și ajung în salariile parlamentarilor, guvernanților, asistaților sociali, nu ai cum să taci. Probabil că vor fi oameni care vor alege să păcălească statul, așa cum și statul caută să îi păcălească pe ei.

 

Lasă un răspuns