Mucenicii muncă și amintiri

Mucenicii muncă și amintiri. Cel puțin pentru mine, cum vine data de 7 martie, cum papilele mele încep să tropăie. Și îmi aduc în amintire, imagini din copilărie, atunci când nu aveam altceva de făcut în afara jocului. Și acum îmi aduc aminte că maică-mea se cantona în bucătărie timp de o zi întreagă, uneori chiar două. Respecta cu sfințenie o anumită procedură, pentru ca sfințișorii să fie cât mai buni și mai fragezi. Eu în schimb, știam una și bună – de abia așteptam să mă cheme mama să curăț recipientele de nucă și de mierea de albine. Pentru mine nu conta că erau mucenici de post sau nu.

Mucenicii muncă și amintiri

Sursă foto: pofta-buna.com

De fiecare dată când văd că apar sfințișorii încep să îmi umble amintiri frumoase prin minte. Parcă este viu sentimentul pe care îl trăiam, atunci când stăteam în bucătăria caldă. Special încălzită pentru ca aluatul să crească. Ai mei au fost oameni simpli, dar au știut să respecte tradițiile. Și poate din această cauză am atâtea amintiri frumoase. Pentru că, dincolo de bunătatea sfinților mi-a mai rămas în minte un lucru – faptul că întreaga noastră familie se strângea în bucătărie. Unul alegea nucile de coajă, altul pregătea vasele. Într-un cuvânt fiecare își aducea contribuția la rețeta de sfințișori. Dar, gustul pe care îl dă maică-mea la sfințișori nu l-am mai găsit la niciun sfințișor pe care l-am luat din comerț.

Când eram mic, știam că din 7 martie începe să respire natura și implicit și joaca mea pe afară să fie mai multă. Cumva asociam sfințișorii cu momentul în care toate lucrurile devin mai vesele. Iar atunci când scăpăm la lighenașul cu sfințișori parcă era război la gura mea. Mâncam cu așa o poftă, de parcă eram ținut nemâncat luni întregi înainte. Da, de mic am fost un copil care nu a rezistat la dulciuri. Și acum am tendința de a uita de mine, atunci când simt gustul sfințișorilor. Ba chiar mă dădeam în vânt după mucenici de post. Îmi plăceau mai mult – asta dacă reușeam să fac diferența.

Cu siguranță că nu sunt singurul care are amintiri frumoase, atunci când vorbește despre mucenici. Dar, nu știu dacă se cunoaște istoria obiceiului. Din vechime, în credința populară se crede că se deschid mormintele și porțile Raiului. Tocmai de aceea, gospodinele fac acești mucenici și o parte se dau de pomană. Se spune că e bine să dăm de pomană 40 de mucenici, pentru că simbolizează cei 40 de mucenici sărbătoriți pe 9 martie.

Mucenicii după cum bine știți sunt sub forma cifrei 8, cifra echilibrului cosmic. Din ce am văzut mucenicii au în mare același mod de preparare – se fierb în apă, multă nucă și miere de albine sau arome diverse. Dincolo de amintirile pe care ni le provoacă acest obicei, ar trebui să ne gândim și la ce semnifică el. Pentru ca pe viitor să putem transmite mai departe și copiilor noștri. Chiar dacă acum sunt cramponați în tablete și tehnologie, pe viitor vor rămâne cu amintirea mucenicilor proaspăt scoși din cuptor. Și mai ales cu gustul acestora.

Și pentru că am găsit și o rețetă pentru mucenici o las aici – poate va mai ostoi câteva pofte de mucenici.

Rețetă pentru mucenici

Gospodinele fac în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți sfinți, mucenici sau bradoși. În Moldova, aceștia au forma cifrei 8 și sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și nucă. În Dobrogea și Muntenia, mucenicii sunt mai mici și sunt fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară  și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici. Aceștia sunt duși la biserică pentru a fi binecuvântați și apoi sunt consumați în familie.

Pentru aluatul din care se fac mucenicii este nevoie de 250 grame făină; 120 ml apă caldă și sare.

Este indicat ca în seara de 8 martie să se facă o cocă din care se modelează mucenicii. Mucenicii se fac șnururi lungi și subțiri din cocă, apoi se fac cerculețe mici sau opturi. Mucenicii se lasă peste noapte la uscat, pe masa presărată cu făină. Peste mucenici se presară de asemenea făină.

În dimineața de 9 martie, mucenicii se trec prin sită, pentru ca să cadă făina de pe ei, apoi se pun la fiert într-o zeamă preparată din următoarele ingrediente: apă, sare(un vârf de linguriță), coaja de la o lămâie(rasă) și zahăr.

Mucenicii se pun în apă, numai după ce aceasta a dat în clocot. E important să punem la fiert apa cu sarea. Se rade o coajă de lămâie și atunci când mucenicii încep să fiarbă se adaugă zahărul. Ne putem da seama ca mucenicii sunt fierți, atunci când aceștia se ridică la suprafață.

Se servesc cu miez de nuca și cu praf de scortișoară, sau zahăr pudră.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.