PROIECTUL ATRIUM – Arhitectura Regimurilor Totalitare din secolul al XX-lea în Managementul Urban

În perioada 23-29 septembrie a.c., Mitropolia Moldovei și Bucovinei – Arhiepiscopia Iașilor a organizat un info trip pentru 16 jurnaliști din Iași și București. Proiectul cu finanțare europeană intitulat Proiectul Atrium – “Arhitectura Regimurilor Totalitare din secolul al XX-lea în Managementul Urban” este finanțat în cadrul Programului Sud-Est European (SEE), Axa Prioritară 4 privind dezvoltarea sinergiilor transnaţionale pentru zonele de creştere durabilă.

Obiectivul principal al proiectului a fost definirea și promovarea unui traseu cultural Iași-București-Transfăgărășan-Brașov-Suceava pe baza arhitecturii din timpul regimului totalitar al secolulului al XX-lea.

 

Proiectul Atrium

 

Am părăsit Iașul luni, 23 septembrie, sub o pătură de ploaie rece. Speram totuși să găsim la București soarele și vremea bună. În cele două zile pe care le-am petrecut în Micul Paris am vizitat împreună cu arhitectul Beldiman Alexandru Parcul Carol, Teatrul Național, Hotel Intercontinental, Casa Scânteii, Palatul Parlamentului. Dacă americanii au făcut construcții imense pe verticală, românii au mizat mai mult pe orizontală. Similitudinile dintre realizările arhitecturale de la noi și cele occidentale au dus la un paralelism la nivel tehnic și științific. Aspectele comunismului s-au regăsit pe clădiri sub forma frunzei de dovleac sau a securei și ciocanului (Casa Scânteii). De la balconul primului nivel al Casei Poporului se vede ca Bulevardul Unirii, pentru care s-au demolat zeci de biserici și blocuri de locuințe. Răposatul Nicolae Ceaușescu ar fi vrut să întreacă mărimea  Bulevardului Champs-Élysées din Paris, Franța. Amplasat în centrul istoric al Bucureştiului, Palatul Parlamentului are o suprafaţă de 365 000 mp înscriindu-se în CarteaRecordurilor la categoria Clădiri Administrative pe locul doi în lume ca suprafaţă şi pe locul trei ca volum. Eclectic ca stil, aici se întâlnesc elemente tradiţionale ale arhitecturii româneşti, predominând stilul brâncovenesc, unele decoraţiuni ale artei noastre populare (rozeta, soarele, motive decorative specifice încrustării în lemn), dar şi influenţe ale stilului renascentist, germanic şi baroc. Acest ansamblu arhitectonic reuneşte cantităţi impresionante de marmură, oţel, beton şi lemn, dar şi un volum foarte mare de muncă. Materialele utilizate sunt de provenienţă românească şi se poate spune că întreaga ţară a contribuit cu ceva la construirea sau decorarea încăperilor.

Decoraţiunile interioare ale Palatului parlamentului sunt la fel de celebre ca şi clădirea însăşi, aici existând 480 candelabre, 2.800 aplice şi plafoniere, mobilier făcut pe comandă, pardoseli decorative, tavane dantelate, brocarturi, tapiserii şi covoare grele. Au fost alese lambriurile din  lemn pentru finisajele interioare, din esenţe de nuc, cireş, paltin, frasin, stejar, dar şi marmura de Ruşchiţa, Moneasa, Alun şi Gura Văii.

 

A treia zi am petrecut-o în mijlocul naturii, în creierul Munților Făgăraș. Urma să vizităm Hidrocentrala Vidraru, săpată la 104 metri sub pământ, unde se află turbine, motoare și sala de comenzi. Aceasta a vizat amenajarea hidrotehnică a râului Argeș. Construcția pe râu este rezistentă la un cutremur de 8 grade și întregul sistem produce 4400 mw pe zi, echivalentul aprinderii a 4 milioane 400 de mii de becuri de 100 w. Hidrocentrala Vidraru este un proiect românesc care ocupă locul 5 în Europa și locul 9 în lume la înălțime (166,6 m).

 

„Viața trece, opera rămâne, dar în pasta operei rămâne și amprenta vieții”

Povestea hidrocentralei spune că regele Carol I a văzut potențialul turistic și a scos din eforia pădurilor în zona Câmpina la licitație. S-a format, așadar, un orășel cu vile, restaurante, terasă. Accesul se făcea cu mocănița care cobora până la Curtea de Argeș. Când apa din baraj se golește, se văd urmele căii ferate. Barajul nu are o structură de fier beton, ci este mai degrabă o prismă mare, ce dislocă forța apei către margini. Pe timpul zilei, apa este pompată dintr-o parte în cealaltă, rezultând energie electrică. Foarte interesant este faptul că noaptea curentul este mai ieftin pentru că apa cade din inerție.

Transfăgărășan a fost un alt obiectiv vizitat în excursia noastră. Acesta se întinde pe o lungime de aproape 90 km pe două benzi de circulație traversând Munții Făgăraș, cei mai înalți munți din țara noastră, drum ce leagă Muntenia de Transilvania.

Transfăgărășanul a fost realizat cu eforturi materiale consistente și cu prețul multor vieți între anii 1970 – 1974, din dorința lui Nicolae Ceauseșcu de a realiza un drum strategic peste munți. Pentru construcția lui a fost necesar să fie dislocate mai multe milioane de tone de rocă s-au folosit 6520 tone de dinamita și câteva zeci de mii de tone de beton, drumul trecând peste 830 podete și 27 viaducte.

Transfăgărășanul începe practic pe raza localității Arefu, în zona Hidrocentralei de la Vidraru. În apropierea Cetatii Poenari, șoseaua urcă pe serpentine și viaducte, trecând prin trei tunele și ajunge pe Barajul Vidraru lung de 307 metri și înalt de 166 metri, baraj ce leagă Munții Pleașa și Vidraru.

Prima zăpadă după vară, la Bâlea Lac

După baraj, drumul continuă pe partea stângă a Lacului Vidraru până la începutul acestuia. După aceea, drumul începe să urce în serpentine, trecând pe la Cabana Capra, apoi la Cascada Capra, până la partea sudică a tunelului de la Capra la Bâlea Lac, tunel cu o lungime de 887 metri ce străbate Munții Făgărșs. Tunelul Bâlea este cel mai lung tunel din România, cu o înălțime de peste 4 metri și lat de 6 metri. Tunelul Bâlea poate fi traversat ți la picior pe un trotuar lat de 1 metru, fiind iluminat, dar neaerisit.

După Tunelul Bâlea, mergem în partea transilvăneană a Transfăgărășanului trecând prin rezervația naturală Golul Alpin Bâlea și Lacul Bâlea. Am găsit puțină zăpadă cu care am făcut o bulgăreală frumoasă. După lacul glaciar, drumul coboară abrupt în serpentine până în apropierea Cascadei Bâlea, cascada în trepte de aproximativ 68 metri, cea mai mare de acest tip din România. Tronsonul acesta de drum, între lac și cascadă, are o lungime de 13 km și este considerată cea mai dificilă porțiune din Transfăgărășan.

Prima ediție a Cerbului de Aur a avut loc la Teatrul din Brașov

Ajungem în Brașov unde ne întâlnim cu arhitectul Ovidiu Taloș și vizităm Teatrul, Consiliul Județean ( fostă închisioare), Universitatea, Biserica Neagră, Piața Sfatului. Teatrul din Brașov era în construcție. Dotată cu 750 de locuri, sala mare se transformă în una cu 650. Vor fi amplasate scaune mai late și distanțe mai mari între ele. Aici a avut loc prima ediție a Cerbului de Aur în 1968. Unele candelabre au fost montate special pentru spectacol și aveau forma coarnelor de cerb.

Universitatea „Transilvania” Brașov, construcție realizată între anii 1969 și 1972. Ceea ce s-a proiectat trebuia să fie cât mai economic, iar arhitectura denumită „funcțională” și nu „modernistă”. Este prima universitate din România realizată cu materiale prefabricate.

Vizita obiectivelor din Iași s-a făcut cu ajutorul Victoriei Epurean, ghid turistic. Pe traseu am marcat: Piața Unirii, Mănăstirea Golia, Teatrul Luceafărul, Casa de Cultură a Studenților, Mănăstirea Galata, Universitatea Alexandru Ioan Cuza.

În Suceava am vizitat Casa de Cultură a Sindicatelor, Muzeul Satului Bucovinean și Statuia ecvestră Ștefan cel Mare.

Proiectul ATRIUM a fost realizat pornind de la ideea că arhitectura din timpul regimului comunist este o sursă importantă de dezvoltare locală și trebuie administrată și valorificată prin intermediul unui traseu cultural. Proiectul pregătește documentația și uneltele necesare pentru transmiterea unui dosar către Consiliului European cu scopul ca aceste clădiri din timpul regimurilor totalitare să fie incluse într-un Traseu Cultural European. Proiectul este rezultatul unui parteneriat între Mitropolia Moldovei și Bucovinei – Arhiepiscopia Iașilor și instituții din Europa de Sud-Est din țări precum: Italia, Slovenia, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Grecia, Croația, Albania, Bosnia și Herțegovina, Serbia.

Echipa care a stat la baza realizării acestui proiect este formată din Costel Damian – Manager Local de Proiect, Alina Ifrose – Manager Local de Comunicare, Cristina Mihăilă – PR Manager.

Fotografiile care însoțesc acest articol pot fi vizualizate aici .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.