Sursă foto: adevarul.ro

Asta până când ajunge Simona, soția mea acasă. Să îi vedeți reacția când intră pe ușă și mă vede în toiul acțiunii. Prima ei grijă e să mă verifice la rufe. Pentru că dacă nu știați, bărbații nu se pricep la culori. Și la noi albul este asemănător cu gri-ul, iar rufele roz merg și la rufele albe. Iar cele colorate intră odată în mașina de spălat. Ce atâta sortare, nu tot acolo ajung. Că după ce se termină programul de la mașina de spălat, hainele își mai schimbă culorile între ele, e altă poveste.

Și atunci să vedeți consilii de familie, în care Simona îmi ține training de spălat la mașină. Pentru că e recomandat să eviți situațiile tensionate în familie (cel puțin așa am auzit că recomandă specialiștii), am decis să pun în aplicare o altă strategie. Am apelat la profesioniști – pentru liniștea mea și a familiei mele.

Am descoperit acum ceva timp un concept foarte interesant de curățătorie textilă. Un concept care să fiu sincer este pe stilul meu. Când am descoperit prima dată conceptul 5ASEC, am spus că așa ceva nu poate exista în Iași. Și totuși există și pune accent pe servicii de curățare de articole vestimentare și de lenjerie. Un serviciu nou în Iași este și cel de curățare a încălțămintei de orice fel. Puteți să le faceți o surpriză doamnelor și din când în când să le curățați poșetele sau gențile de orice fel. Cum unde? Tot la prietenii de la 5ASEC. Ca să nu mai zic și de serviciile de tratament anti-molii și de impermeabilizare sau finisaje speciale.

Și pentru că cei de la 5ASEC știu că timpul este unul dintre dușmanii noștri comuni, se gândesc să lanseze în viitorul apropiat și serviciul de livrare la domiciliu. Vă spun toate astea și pentru că sunt sigur că mai sunt bărbați curajoși ca mine în ale spălatului. Și de ce să nu ai liniște când există varianta de a apela la specialiști și de a avea și mai mult timp liber.

Haideți să vă povestesc un pic despre procesul  5ASEC – de la preluare și până la livrarea texgtilelor curate:

Diagnoză/Evaluare: în momentul în care veți aduce articolele la ei, fie ele vestimentare sau de uz casnic, vor stabili ce fel de pete există și ce tratament urmează a se aplica în funcție de această evaluare, pentru a obține rezultate optime.

Îndepărtarea petelor înainte de curățare: întrucât procesul de curățare propriu-zis vizează țesătura per ansamblu, utilizarea agenților de curățare locali permite acționarea directă asupra petelor și îndepărtarea lor înainte de spălare. Cei de la 5ASEC au selectat o gamă de produse, adaptate numeroaselor tipologii de pete, de culori, precum și naturii țesăturii din care este făcut articolul. Prin urmare, agenții de curățare folosiți în prespălare ajută la optimizarea curățării și spălării articolelor vestimentare.

Curățarea sau spălarea: în urma evaluării țesăturii, prietenii 5ASEC  stabilesc ce fel de proces se potrivește articolului vestimentar, alegând dintre curățare chimică, curățare cu apă sau spălare. În prima  fază, atât compoziția materialului cât și ornamentele sau accesoriile, reprezintă elemente-cheie ce sunt luate în calcul înainte de selectarea tipului de tratament ce urmează a fi aplicat.

Călcarea: 5ASEC  pune mare preț pe rezultatul final, astfel că fiecare articol va fi returnat în stare optimă, fără ca fibra să fie afectată. Tehnicile sunt îmbunătățite constant, nu doar în ceea ce privește calitatea procesului, ci și condițiile de lucru ale echipei.

Controlul calității: după ce articolele sunt călcate, se verifică minuțios calitatea spălării și curățării, la fel și cea a călcării, conform standardelor 5ASEC. Apoi, când vă se înapoiază produsul, se pune mare preț pe satisfacția/feedbackul vostru. Cu alte cuvinte veți verifica calitatea articolelor vestimentare pe care le-ați lăsat la ei.

Și uite așa rezolvați și eventualele divergențe de opinii din familie, legate de acest subiect. Cu siguranță că veți lăudat după – ce soție nu visează să aibă un soț gospodar? Ziceți voi acum. Sau ce soție nu ar vrea să scape, fie și parțial de stat și spălat, întins rufe, strâns rufe, călcat. Vă zic eu, apelați la prietenii de la 5ASEC și veți vedea ce soții zâmbitoare veți avea. Și cum veți începe să fiți răsfățați de doamnele voastre.

Mai ales că brandul 5ASEC este acum și în Iași, pe Sfântul Lazăr, vizavi de Palas. Și mai ales că brandul este adus în Iași de un ieșean. Așa veți sprijini și tinerii atreprenori locali să crească și să îmbunătățească mediul de afaceri locali.

Puteți să considerați că e un articol publicitar, sau puteți încerca serviciile 5ASEC și după să îmi spuneți dacă nu am avut dreptate.

The post Bărbatul din mine și spălatul rufelor appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi voi scrie despre un om pe care îl cunosc de foarte mult timp. Încă de pe vremea în care eram în aceeași echipă pe organizare de evenimente. Un om pe care și atunci, ca și acum te puteai baza. Un om care, dincolo de modul lui de a fi, muncea de îi săreau pingelele. Un om care a reușit să treacă peste momentele încărcate de stres cu fruntea sus. Atunci când știam că la un eveniment pe care îl organizam era și omul de astăzi, eram cu mult mai relaxat. Pentru că știam că lucrurile sunt făcute cu simț de răspundere.

În acea perioadă eram aproape începători în organizarea evenimentelor și uneori ne prindeam urechile. Dar, ne scoteam prin unitatea de care dădeam dovadă. Chiar dacă eram din departamente diferite, atunci când era nevoie de ajutorul nostru, îl ofeream. Poate și pentru că activam într-un domeniu în care eram storși de energie constant. Atunci personal, mi-am dat seama că este un om pe care te poți baza. Și care știe să își facă cât mai bine treaba. Știți ce fain este să ai oameni în echipă pe care să te poți baza? Și despre care să știi că fac lucrurile așa cum trebuie?

După perioada organizărilor de evenimente fiecare s-a dus pe drumul său. Și nu am mai interacționat de foarte multe ori. Dar, despre omul de astăzi auzeam doar lucruri pe care le știam deja. Lucruri pozitive. Profesionalismul omului de astăzi a fost sesizat și de alții. Și este și normal să fie așa. Mai ales că omul de astăzi a ajuns prin munca lui acolo unde este astăzi. Chiar dacă a început de jos, a știut să își facă treaba cu responsabilitate. Și asta a ajutat-o în evoluția ei personală.

Dar, dincolo de profesionalismul și responsabilitatea de care dă dovadă, omul de astăzi este un om fain. Pentru cei care ajung să îl cunoască cât de cât. Ca orice om profesionist și-a creat un mic scut de protecție. Și asta și datorită oamenilor care, la un moment dat au căutat să îi facă rău. Dar, dincolo de scut este un om normal, cu nevoi normale, cu trăiri normale. Un om ca oricare altul. Poate un pic mai exigent cu el și cu cei din jurul lui. Poate că este și normal – atunci când îți faci lucrurile bine, ai pretenția și de la ceilalți să fie la fel.

În 2006, atunci când am lucrat împreună, nu conta că e vânt, ploaie sau cald. Trebuia să ne ducem treaba până la capăt și asta era ceea ce conta. Erau și momente de sincope, atunci când omul de astăzi ceda. Dar, în acel moment, echipa îl ridica și o lua de la capăt. M-a uimit tenacitatea omului de astăzi. Precum și dorința lui de a reuși. Două ingrediente ce nu lipsesc oamenilor de succes.

Omul despre care vorbesc astăzi este Maria Haraga, unul din profesioniștii pe care am avut norocul să îi cunosc. Ba mai mult, am avut șansa să lucrez împreună cu ei. Și împreună să reușim să organizăm evenimente de calitate. Chiar dacă, la momentul respectiv ne luăm șuturi de la cel sub care activam. Maria este acel gen de om care își lasă amprenta pe unde trece. Și căruia îi place să dea totul la locul de muncă. Pentru că știe că dacă își face treaba bine, alții vor avea încredere din ce în ce mai mare.

Am învățat de la Maria că dacă vrei să reușești poți. Indiferent de obstacolele pe care le întâlnești. Și am învățat că dacă perseverezi și îți faci munca cu responsabilitate, nu ai cum să nu evoluezi. Se spune că oamenii puternici nu sunt doborâți de greutăți. Ei se clatină și merg mai departe. Cam asta face și Maria de când o știu. Nu se lasă doborâtă de obstacole. Ori le ocolește,. ori le dă la o parte. Dar, duce treaba la final – pentru că așa știe ea să își facă munca – cu responsabilitate.

Glumind aș putea spune că oricine ar trebui să aibă o Maria în echipă.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 28 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Și noi ieșenii călătorim destul de mult în alte orașe ale țării. Care ne atrag prin ceva – fie prin atmosferă, fie prin dezvoltare, fie prin obiectivele de vizitat. Pentru că ne-am plictisit de Iași căutăm frumosul în alte orașe din țară și străinătate. Pe bună dreptate – pentru că avem o țară frumoasă ce merită vizitată. Dar, atunci când ne întoarcem în Iași e bine să vedem că avem un oraș frumos, chiar dacă nu e de fiecare dată pregătit să fie lăudat. Omul despre care vă vorbesc mi-a spus că Iașiul este un oraș viu, plin de frumos. Și că oamenii sunt altfel, mai veseli. Că se simte cultura în aer și că el personal a rămas îndrăgostit de ceea ce a văzut.

Ca orice vizitator al Iașului nu a putut să nu remarce ceea ce s-a făcut în centrul orașului. A mai remarcat faptul că Iașiul este un oraș curat, cu multă verdeață. A stat câteva zile în Iași și a avut timp să viziteze locurile din Iași care l-au atras cel mai mult. La final a tras concluzia că s-a simțit ca acasă și că oricând va reveni cu plăcere în oraș. Dincolo de părerile noastre, ale ieșenilor despre orașul nostru, se pare că din exterior lucrurile se văd mai frumoase. E adevărat că turiștii nu stau mult la cozile de semafor, că nu își lovesc mașinile în gropile din trotuar prea des. Dar, știți vorba aceea cu ”prima impresie contează” și aici Iașiul este câștigător.

Sunt multe locuri de vizitat în Iași. Mai jos o scurtă listă:

1. Palatul Culturii – este o îmbinare a mai multor stiluri arhitecturale: neogotic, romantic și neobaroc. Inițial, Palatul Culturii a fost Palatul de Justiție și Administrație din Iași și a fost construit între anii 1906-1925, după planurile arhitectului I.D. Berindey. De când a fost renovat Palatul Culturii are și un alt aer, adaptat zilelor noastre, aer ce te introduce parcă în povestea locului.
2. Grădina Botanică – a avut o istorie zbuciumată până să ajungă în stadiul de astăzi. A fost înființată în 1865 de către medicul și naturalistul Anastasie Fătu. A fost un important centru cultural pentru tinerii din acea vreme. Grădina Botanică din Iași a fost înființată din fondurile proprii ale medicului Fătu și a rămas peste ani ca unul din principalele puncte de atracție ale Iașiului. În 1963, Grădina Botanică a fost mutată în Dealul Copoului pe Str. Dumbrava Roșie. În anii următori s-au preluat terenurile, s-a organizat rețeaua de drumuri și alei, plantațiile și construcția serelor.
3. Bojdeuca lui Ion Creangă – este casa povestitorului, situată în Țicău, acolo unde a locuit Ion Creangă între anii 1872 – 1889. Este prima casa memorială din România. Primul muzeograf care a prezentat Bojdeuca celor care o vizitau a avut dreptul să locuiască în mica bucătărioară din stânga intrării, împreună cu soția, cei trei copii și bunica. La ora actuală căsuța te atrage cu aerul său de poveste și parcă simți ”Amintirile din copilărie” mai prezente ca oricând.
4. Teatrul Național ”Vasile Alecsandri” – a fost înființat în 1840 sub conducerea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. Teatrul a funcționat din decembrie 1846 în noua sală a Teatrului cel Mare din Copou. Actuala clădire a fost construită pe locul vechii primării între 1894 și 1896. Este cea mai veche construcție de acest gen din țară. În 1956 primește numele de Vasile Alecsandri. Acum Teatrul Național a fost renovat și a intrat recent în topul celor mai frumoase clădiri din țară.
5. Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi – este situată în centrul Iașului, pe Bulevardul Ștefan Cel Mare. Biserica Trisfetitelor a fost ridicată de către voievodul Vasile Lupu, între anii 1637 – 1639, ca necropolă domnească. Este una dintre bijuteriile arhitecturale ale Iașiului. După renovarea acesteia nu are cum să nu îți încânte Iașul.

Sunt mult mai multe locuri de vizitat în Iași și nu ar ajunge 3 zile de povestit despre ele. Dacă ajungeți în Iași nu săriți nici de Parcul Copu cu Teiul lui Eminescu, Muzeul Unirii, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Catedrala Mitropolitană, Casa Memorială Otilia Cazemir, Plopii fără soț, Casa Memorială Vasile Pogor, Casa Dosoftei, Palatul Roznoveanu, Mănăstirea Golia, Biblioteca Centrală Universitară, Biserica Bărboi, Mănăstirea Hadâmbu……

Recunosc, îmi vine și mie câteodată să îmi iau câmpii atunci când circul prin Iași. Uneori nu îmi place ce se întâmplă în orașul în care trăiesc. Dar, oare eu ce-am făcut pentru ca lucrurile să fie mai bune? Dacă locuitorii altor orașe, atunci când vin în Iași, rămân impresionați de ce găsesc aici, oare nu au dreptate? Hai să începem să ne vedem orașul cu alți ochi și de ce nu să punem umărul la evoluția lui. Să devină așa cum ne dorim noi, locuitorii lui.

The post Iașiul este oraș de vizitat appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi va fi o altfel de postare. O postare despre un om frumos al Iașului apropiat sufletului meu. Veți înțelege de ce. Este un om altfel, mult mai profund decât majoritatea, dar totuși adânc ancorat în realitățile zilelor noastre. Un om care și-a ales o misiune grea, plină de pericole ce pândesc la tot pasul. Dar, indiferent de acestea este unul din oamenii asumați. Cu defecte și calități. Care niciodată nu a căutat să pară altfel decât uman. Ne cunoaștem de foarte mult timp și nu l-am văzut niciodată asumându-și ”roluri” care să nu se potrivească modului lui natural de a fi. Ceea ce mi-a plăcut la el a fost modul în care vede relația om-Dumnezeu.

Dincolo de ”meseria” pe care o are este unul dintre oamenii puternic ancorați în viața actuală. Și dacă vreți, pentru cine îl ascultă și îi urmează sfaturile este unul dintre punctele de echilibru ale vieții zbuciumate. Pentru că de fiecare dată când am mers să vorbesc, am primit sfaturi utile atât pentru găsirea liniștii, cât și pentru găsirea echilibrului meu interior. Când a trebuit a fost ferm în cuvintele folosite, dar a știut să privească lucrurile în ansamblu. Ceea ce m-a fascinat tot timpul la el a fost bucuria cu care vede viața și se raportează la lucrurile esențiale din ea. Prima dată când ne-am întâlnit în situații neoficiale, a fost acum 9-10 ani, dacă nu mă înșel. La o nuntă, locul în care nu mă așteptam să îl întâlnesc. Atunci a venit zâmbind la mine și mi-a spus calm că este om ca toți ceilalți. Dincolo de ceea ce face zilnic pot să îl întâlnesc și la o nuntă.

Omul despre care scriu astăzi este Preotu Alin, unul dintre preoții echilibrați ai zilelor noastre. Un om care are tot timpul sfaturi ce păstrează echilibru și dacă vreți își asumă cuvintele pe care le folosește. Am fost fascinant de modul în care știe să potrivească cuvintele cu starea sufletului tău. În fiecare cuvânt al lui este pus un înțeles aparte, pe care dacă ești atent îl observi. Chiar dacă uneori este mai dur în exprimare, are acea duritate care uneori mai trebuie folosită din când în când pentru a retrezi oamenii în simțiri. Dacă îl vezi pe stradă, trece neobservat, pentru că îi place să își vadă de sufletul lui. Când te uiți în ochii lui îi vezi bucuria și liniștea sufletului.

Sunt mulți oameni pe care i-a ajutat într-un mod sau altul. Dar asta o știe doar el și persoanele pe care le ajută. Îi place să fie liniște în jurul faptelor lui bune. Poate și pentru că, atunci când faci un bine e de ajuns că știi tu, cel pe care l-ai ajutat și Dumnezeu. Într-o perioadă în care cu precădere se caută motive pentru a scoate în evidență doar cei ce greșesc, Preotul Alin este unul dintre OAMENII care slujesc sufletelor oamenilor care au nevoie de puncte de echilibru. Și-a asumat tot ceea ce derivă din ajutorul pe care îl oferă zi de zi. Și poate tocmai de asta este iubit și respectat de majoritatea oamenilor care au interacționat cu el.

Preotu Alin este unul dintre acei oameni pe care îi bine să îi ai alături. Și nu doar datorită ”jobului”, ci pentru că este acel tip de om care nu te lasă la greu și care tot timpul îți poate sări în ajutor atunci când ești în bătaia furtunilor din viață. Și are o calitate – nu se bagă în viața ta cu forța, ci așteaptă până când realizezi că poate ar fi bine măcar să discuți odată cu el. Are și el războaiele lui, pe care le duce în tăcere și cu o bucurie ce rar mi-a fost dat să văd.

Felicitări pentru tot ce faceți părinte Alin și pentru modul în care știți să pansați rănile sufletești pe care le au oamenii. Și pentru modul în care știți să păstrați liniștea atât cea interioară, cât și cea exterioară. Doar dumneavoastră știți ce războaie duceți.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 17 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi nu voi vorbi doar de un singur om frumos al Iașului. Voi vorbi despre mai mulți oameni frumoși ai Iașului. Pentru că așa este corect și pentru că toți oamenii frumoși de care voi vorbi astăzi au avut o contribuție definitorie la ceea ce este astăzi o persoană super-dragă sufletului meu. Da, astăzi este despre acei oameni care modelează caractere, care șlefuiesc personalități. Sunt cele mai importante persoane pe care le poți întâlni la început de viață. Atunci când îți faci bagajele ce te vor însoți toată viață. Sunt oamenii care de cele mai multe ori se lasă pe ei, pentru a oferi șansa omuleților de a crește frumos.

Persoanele despre care vorbesc astăzi sunt cele care au avut un impact hotărâtor asupra Iustinei și a multor altor copii. Sunt 3 persoane pe care viața mi le-a scos în față exact la timpul potrivit. Așa cum, atunci când olarul dă lutului o formă ce îți ia ochii, așa și persoanele de astăzi insuflă celor mici lucrurile cu adevărat importante în viață. Cum spuneam acum 2 ani, au ținut locul părinților, atunci când aceștia au fost plecați la muncă. Dar, mai mult de atât, au fost și primii profesori profesioniști în ale vieții pentru cei mici. Și încă mai modelează și mai șlefuiesc.

Astăzi voi vorbi despre cele 3 educatoare pe care le-a avut Iustina și care și-au pus amprenta pe dezvoltarea ei într-un mod cum nu se poate mai frumos. Este vorba în ordinea numerelor de pe tricouri de: Liliana Valicu, Lavinia Simargu și Luminița Durbală. 3 doamne care au știut cum să modeleze lucrurile frumoase ale Iustinei, dar și cum să corecteze defectele ei, fără a-i știrbi din personalitate. De la fiecare din ele Iustina a învățat câte ceva: hotărârea, perseverența, gingășia, buna-cuviință, corectitudinea. Și sunt doar câteva din lucrurile pe care și le-a însușit de la cei trei oameni frumoși.

Au fost modelele Iustinei, persoane deosebite, atât pentru Iustina, cât și pentru noi, părinții. Și cu siguranță sunt în continuare modele pentru copiii ce le trec prin mână și pentru părinții lor.  Sunt  doamne prin a căror mâna au trecut, trec și vor mai trece zeci de copii pe generație. Persoanele acestea ne-au învățat piticii să devină OAMENII de mâine. Și încă o mai fac.

Dacă ați fi văzut  cu cât drag își înconjurau copiii de la grupă și ce legătură s-a format între copii și doamnele educatoare….  Erau momente în care doar se priveau și fiecare știa ce are de făcut. Sunt  doamne cu sufletul mare, care își dedică timpul învățării copiilor despre primele reguli de conduită, primele reguli de convețuire, bunul-simt, altruismul,etc. Știu să le insufle copiilor principiile sănătoase după care să se ghideze în viață. Pentru că, oricât de buni părinți am fi, doamnele educatoare au fost alături de ei, atunci când noi eram angrenați în goana zilnică. Practic în lipsa noastră suplineau excelent rolul de părinți și îndrumători în viață.

OAMENII, Liliana,Lavinia, și Luminița au știut să fie hotărâte, dar cu dragoste, au știut să se facă plăcute copiilor, dar au știut să ți impună respect. Pentru Iustina cel puțin au fost atât de dragi doamnele, încât și acum  le aduce în discuție cu drag.

OAMENII frumoși se cunosc după cât de bine-plăcuți știu să se facă în fața copiilor. Și la câți copii au avut și încă mai au pe lângă ele, nu ai cum sa nu te gândești la ce suflete frumoase pot avea. Și la câtă dragoste reușesc să transmită copiilor dându-le astfel încredere în propriile forțe. Sunt modele pe care ai noștri copii și le-au însușit în primii ani de viață. Și cu siguranță că și peste ani își vor aduce aminte cu drag de ele. Iar zâmbetele vor însoți aducerea aminte.

Felicitări doamna Valicu, felicitări doamna Simargu, felicitări doamna Durbală pentru cum știți să oferiți propriul exemplu, de OAMENI, copiilor.

The post Oameni frumoși ai Iașului – episodul 16 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

În 1564 Alexandru Lăpușneanu mută capitala Moldovei de la Suceava la Iași. Un secol mai târziu, Vasile Lupu a înființat prima școală în limba română și o tipografie în incinta bisericii Trei Ierarhi. Iar în 1643 a apărut prima carte tipărită din Moldova. Între 1565 și 1859 Iașiul a fost capitala Moldovei. Între 1859 și 1862 Iașiul și Bucureștiul au fost capitalele Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. Uniunea Principatelor a făcut posibilă mutarea capitalei la București.

În timpul primului război mondial, pentru doi ani, autoritățile române și familia regală s-au refugiat la Iași, după ce Bucureștiul a căzut în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. Administrația și familia regală a revenit la București în noiembrie 1918.

În mai 1944, orașul a fost scena unor lupte grele între armatele româno-germane și Armata Roșie și o mare parte din zona istorică a orașului a fost distrusă. La 21 august 1944, Iașiul a fost ocupat de ruşi.

Făcând naveta între București și Iași domnitorul stătea multă vreme la Iași, între 1859 și 1862. Unii bucureșteni îi imputau lipsa, neînțelegând retragerea în Moldova a alesului lor. El dorea să aline durerile iscate de mutarea unor instituții în capitala de pe malul Dâmboviței, să menajeze spiritele locale și să înlăture interpretările răuvoitoare ale consulilor puterilor ostile Unirii. Avea nevoie de liniște pentru a pregăti definitivarea Unirii, recunoașterea internațională și unificarea legilor și instituțiilor celor două ţări, pentru momentul decisiv.

Îl ajutau Vasile Alecsandri, bătând la curțile marilor puteri din Paris, Londra și Torino, pentru recunoașterea Unirii – călătoriile suportându-le din banii săi, Costache Negri, intervenind cu calm și răbdare pe lângă Înalta Poartă în același scop, iar Mihail Kogălniceanu luptându-se în țară să așeze reformele și să învingă opreliștile și piedicile ce se ridicau mereu în calea marii înfăptuiri. Erau sprijiniți de Ion și Dimitrie C. Brătianu, Ion Bălăceanu, Ion Filipescu, bucureșteni, cu toții ținând strânsă legătură prin strașnica invenție a timpului, telegraful, prin care transmiteau mesajele codificate. Inițiind și semnând o sumedenie de acte și decrete „în domneasca noastră reședinţă, Iași“, primind rapoarte și transmițând ordine grabnice prin același telegraf, în fericita zi de 11/23 decembrie 1861 a putut vesti populației întregii țări acceptarea unificării și de către Înalta Poartă, prin Firmanul din 20 noiembrie/2 decembrie 1861.

„Proclamația înălțimii sale către poporul român: Unirea este îndeplinită! Naționalitatea română este întemeiată! Alesul Vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști dar a o întări. Să trăiască România! Alecsandru Ioan, Iași, în 11 decembrie 1861“.În aceeași zi, prin mesajul adresat Adunării Elective locale, rostea cuvintele care munceau de multă vreme cugetele multor ieșeni: „Vă convoc, Domnilor, a vă întruni la București, împreună cu Adunarea țărei surori în ziua de 24 ianuarie viitoriu“. Știrea era de însemnătate uriașă pentru ţară, dar dureroasă multor moldoveni, căci însemna mutarea capitalei, motiv pentru care, spuneau unii, domnitorul a dorit s-o anunțe mai întâi din „Leagănul Unirii“ și apoi s-o confirme în primul Parlament al Principatelor Unite. Spiritul național și dorința de Unire a tuturor românilor într-o singură țară erau, însă, dominante. La aflarea veștii, „tot orașul a dat dovezile cele mai vii de bucurie a sa; toate ulițele erau iluminate, muzicile cântau pretutindeni și o mulțime de norodu înconjura Palatul principelui, căruia românii datorescu regenerația loru, națională și falnicul viitoru ce-i așteaptă“ („Monitorul oficial“, 12 ianuarie 1862).

Adânc tulburat, luni, 15 ianuarie 1862, alesul Iașilor încheia istoria capitalei Moldovei, ieșind îngândurat din Palatul Domnesc și pășind tăcut printre ostașii de gardă, din toate schimburile, veniți să-l petreacă. Urcându-se în poștalionul pe tălpici, cu care pleca spre București, unde era așteptat joi, 18 ianuarie, privea întristat, ca şi acei din jur, coborârea steagului de pe catargul reședinței domnești. Pe strada Lăpușneanu, pe casa conducătorului boierilor antiunioniști, Neculai Istrati, de vizavi de casa lui Cuza (unde-i acum așezământul pictorilor), se ridica stindardul Moldovei, îndoliat cu o mare panglică neagră. Strofe mustrătoare din poezia „Moldova în 1857“, adresată de Vasile Alecsandri conservatorilor antiunioniști, apăruseră pe ziduri, împotriva înfăptuitorilor Unirii, alături de afișele cu doliu ce blestemau pierderea capitalei și condamnarea pe vecie a Moldovei la sărăcie: „Blestemul țării curând să cadă/ Pe capul vostru nelegiuit!/ Blestem și ură!…Lumea să vadă/ Cât rău în jur ați făptuit./ Fie-vă viața neagră, amară/ Copii să n-aveți de sărutat!/ Să n-aveți nume, să n-aveți țară,/ Aici, să n-aveți loc de-ngropat./ Și când pe calea de veșnicie/ Veți pleca sarbezi, tremurători,/ Pe fruntea voastră, moartea să scrie:/ Dușmani ai țării! Cruzi vânzători!“.

În actele oficiale s-a mai folosit pentru ceva vreme denumirea de Capitală când venea vorba de Iași, însă până la mijlocul anului s-a renunțat definitv. Unele instituții s-au desființat, altele au fost transferate la București sau au devenit reprezentanțe locale ale puterii centrale. Aparatul administrativ s-a subțiat ca urmare a acestor procese. Au apărut chiar voci care cereau separarea. Monitorul Oficial pe partea Moldovei devine Foaie de publicațiuni oficiale. Foștii miniștri devin provizoriu, pentru a se păstra buna funcționare a statului, directori de departamente, de exemplu “Director al Ministrului de Justiție pentru departamentul Moldovei”.

La 24 ianuarie 1862 Școala militară de la Iași se mută și se contopește cu cea bucureșteană. Pentru a se despăgubi orașul pentru pierdera statului de Capitală se propune instalarea Înaltei Curți de Justiție la Iași, totul până când se vor face căi ferate. Însuși moldoveanul Kogălniceanu combate ideea. Ca urmare a acestui fapt, portrete ale sale sunt arse și primește o depeșă în care este anunțat că nu va mai fi niciodată votat de ieșeni. Ideile separatiste iau avânt. Chiar și în ziarul parizian “La France” se publică asemena gânduri. Acea publicație era oricum tribuna separatiștilor de orice fel, erau și articole care favorizau fărâmițarea Italiei. Kogălniceanu propune o serie de măsuri compensatorii pentru moldoveni: consolidarea Universității, antrepozite, reducerea impozitului funciar la jumătate, catedrală și cazarmă, șosele, Prut navigabil până la Ungheni și cale ferată. Toate aceste propuneri cad însă. Situația financiară nu permitea. Moldovenii vor găsi însă un sprijin în Cuza-Vodă. La inaugurarea Școlii Militare din București spune: “Au mijlocit serioase rezoane pentru fuzia școalelor militare din Iași și din București și sunt preocupat de jertfa impusă vechii capitale a Moldovei, prin centralizarea serviciilor publice în București. Nu voi cruța nimic, spre a ridica, precum merită, orașul iași, care a fost leagănul Unirii.”

Surse: evz.ro și istorie-pe-scurt.ro

The post Iașiul a fost capitală appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Iașul a fost unul dintre orașele care au fost pe placul lui Gustave Eiffel. Nu știu câți dintre voi știți că vestitul creator al Turnului Eiffel din Paris are și în Iași 4 creații care îi poartă amprenta. Dacă mai punem la socoteală faptul că pe materialele folosite la Turnul Eiffel scrie, Made in Reșița, e clar că România a reprezentat una dintre țările preferate ale creatorului. Poate suna pompieristic, dar din câte se pare în Iași sunt creații ale lui care au rezistat peste vreme.

Am să le iau pe rând astfel încât informațiile să fie cât mai detaliate. Cele 4 creații ale lui Eiffel sunt: Grand Hotel Traian, Podul de la Ungheni, Hala Mare a Orașului și Mausoleul familiei P.P. Carp de la Țibănești.

Grand Hotel Traian

Grand Hotel Traian a fost inaugurat în 1882. De-a lungul timpului a fost una dintre principalele atracții ale orașului Iași. Și de ce nu, putem spune că a fost una dintre emblemele orașului ce a rezistat peste timp. Valoare este nemăsurabilă și este păcat că autoritățiile nu îl scot mai mult în evidență. Pe lângă Palatul Culturii, consider că și Grand Hotel Traian este una dintre clădirile simbol ale orașului. Și merită mai multă atenție.

Sursă foto: giosan.ro

Grand Hotel Traian a fost ridicat pe locul unor dughene ce au aparținut lui Scarlat Pastia, fost primar al Iașului. Construcția clădirii a durat 3 ani și a fost realizată în stil neoclasic. Inițial clădirea era destinată unei alte utilizări. Pastia și-a dorit ca Grand Hotel Traian să fie teatru. Doar falimentul inițiatorului proiectului a făcut ca destinația clădirii să fie schimbată de către cei care au preluat proiectul.

“Hotelul Traian este construit pe un schelet metalic cu elemente prefabricate metalice, umplute cu zidărie uşoară de cărămidă, şi deschideri ample pentru vitrine şi numeroase ferestre. Stilul arhitectural este un Beaux Arts redus la esenţă, aproape industrial, tipic şi altor edificii ridicate de Gustave Eiffel în alte locuri ale planetei. Clădirea reprezintă o minunăţie a ingineriei şi arhitecturii epocii victoriene, bine păstrată şi întreţinută de proprietarii hotelului. Momentul de glorie pentru Grand Hotel Traian a venit în timpul Primului Război Mondial, când a găzduit membri ai guvernului României, iar Iaşi a fost capitala temporară a ţării, cu majoritatea teritoriului ocupat de Puterile Centrale sub conducerea forţelor armate ale Imperiului German.”, descrie construcţia arhitectul Valentin Mandache.

Podul de la Ungheni – ”Turnul Eiffel culcat”

Inițial Podul de la Ungheni a fost construit din lemn. Dar, datorită lipsei de siguranță pentru utilizarea lui în mod frecvent, a fost nevoie de un proiect urgent, rezistent. Acesta a fost gândit, proiectat și construit de Gustave Eiffel. Acesta l-a construit cu simț de răspundere – dacă ținem cont că acesta a fost dat în folosință în 1876.

Sursă foto: adevarul.ro

Localnicii îl numesc ”Turnul Eiffel culcat”. Dar, din păcate el nu poate fi vizitat de turiști decât cu aprobări speciale. Și asta pentru că este în zonă de frontieră. Poate fi vizitat doar atunci când vin delegații din străinătate cu aprobare specială. Singura dată când a fost deschis publicului, a fost în 2011, atunci când s-au împlinit 135 de ani de la darea în exploatare.

Mausoleul familiei politicianului P.P.Carp

Construcția a rămas din fericire în picioare, chiar dacă au trecut 132 de ani de la ridicarea lui – aproximativ în 1885. Este situat în localitatea Țibănești și a fost construit în stil neogotic – construcția fiind realizată din beton. Inginerul francez Gustave Eiffel a proiectat clădirea, urmând să o viziteze mai târziu la invitațiile beneficiarului P.P. Carp.

Sursa foto: wikipedia.org

Clădirea a fost ridicată într-un parc dendrologic uriaș. Dar, din păcate cele două puncte ancorate bine în istorie, au fost lăsate de izbeliște. Deși pot fi incluse oricând în circuitul turistic al Iașului. Ca să vă faceți o idee despre cât de importantă este clădirea pentru oamenii actuali, imaginați-vă că ușa mausoleului este legată cu lanțuri ruginite.

Din fericire se pare că un grup de arhitecți francezi tineri lucrează la restaurarea conacului P.P. Carp care se pare că va cuprinde și mausoleul. Oare chiar și aici trebuie să vină oameni din altă țară să salveze lucruri care ne aparțin și pentru care niciodată nu găsim resursele de a le scoate în evidență, la adevărata lui valoare?

Hala de pește – ”Hala Mare a Orașului”

Este singura clădirea care din păcate nu mai este în picioare. A fost dată în folosință în 1873 și a fost realizată tot de Gustave Eiffel, fiind printre cele mai mari piețe agro-alimentare din zona Moldovei. Pe locul acesteia, din 1989 este ridicată Hala Mare a Orașului.

Sursă foto: giosan.ro

Elementele metalice ale structurii au fost realizate în Franţa, costurile construcţiei, executată sub conducerea arhitectului Niciman, fiind suportate de guvern. Lucrările au fost finalizate în 1873, inaugararea festivă având loc pe 30 martie.

Era destinată comercializării produselor perisabile având la subsol spații de depozitare. În partea de vest a acestor construcții s-au amenajat spații deschise destinate comercializării cerealelor și legumelor și staționării carelor și căruțelor, potrivit Wikipedia.

Aceasta a rezista până în 1960, atunci când iarna s-a prăbușit ca urmare a ninsorilor abundente și a zăpezii depuse. În prezent, pe locul ocupat de fosta Hală de zid şi fier se află esplanada din faţa Halei Centrale. Hala de peşte a continuat să fie folosită până în 1988, când a fost demolată ca urmare a planului de sistematizare a zonei, pe locul ei construindu-se clădirea Finanţelor Publice.

Sunt câteva dintre lucrurile interesante pe care le poți afla despre clădirile din Iași și istoria lor. Poate că trăim într-o vreme în care astfel de informații nu mai prezintă interes. Dar, la fel de bine poate că, atunci când trecem pe lângă clădirile din Iași putem să ne gândim la ce reprezintă ele în istoria orașului. Sunt destul de multe lucruri neștiute la scară largă despre Iași. Și sincer să fiu sunt lucruri interesante pe care le poți afla, fără foarte multă documentare. Pentru că toate aceste lucruri fac parte din istoria și evoluția orașului Iași.

Sursa

The post Eiffel de Iași – lucruri rare appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Orașul Iași a fost câmp de război, a fost prădat de ruși, multe din familiile din Iași au fost rupte în două, atunci când rușii au trasat harta de-a stânga și de-a dreapta Prutului. Bunicul meu a fost despărțit de 3 frați care se aflau pe malul celălalt al Prutului. Dar, cu toate că de foarte multe ori, Iașul a trecut prin perioade grele, a avut puterea să renască și să o ia de la capăt.

În foarte multe scrieri Iașul este menționat ca oraș al intelectualilor. Doar dacă ne gândim la Eminescu, Creangă, Sadoveanu, etc. ne dăm seama că Iașul a avut o frumusețe aparte. Până și faptul că a devenit capitală a Țării Românești arată că la un moment dat, Iașul a fost o variantă viabilă pentru conducătorii țării. Poate că nu tot timpul Iașul a avut ce să ofere locuitorilor săi, din punct de vedere financiar. Dar, a avut rezistență în fața istoriei, iar pământurile inundate de sângele străbunilor stau mărturie.

Am găsit lucruri interesante despre istoria numelui orașului Iași. Și m-am gândit să vi le împărtășesc și vouă. Nu de alta, dar poate la un moment dat le veți citi :). Teoriile despre numele orașului Iași sunt nenumărate – istoricii neputând să se pună de acord asupra originii lui. Unii istorici afirmă că originea numelui Iași este de sorginte sarmată, de la tribul Iazigii menționat de poetul Ovidiu. O altă teorie atestă că numele Iași poate fi atribuit tribului alanic, un alt trib sarmat. În limbile sanskrită și hindi, ”yash” înseamnă ”faimă”.

Numele orașului Iași a apărut și pe o bornă kilometrică din apropiere de Osijek, Croația, în secolul XVIII. Acea bornă kilometrică atesta existența unui oraș ”Jassiorum Municipium”. Nu știu câți dintre voi știți, dar orașul Iași are și o denumire maghiară ”Jaszvasar” care înseamnă ”Piața Iassilor”. În Ungaria, iașii au lăsat denumirea de Jasz unui comitat și mai multor localități din zonă.

Numele de Iaşi, vine dintr-o numire dată alanilor (populaţie iraniană) de ruşi. O altă teorie leagă toponimul Iaşi de un nume de persoană, de un anume Ias (derivat de la Ioan sau Iacob), întemeietorul sau stăpânul aşezării, într-o perioadă greu de determinat.

Istoricul Constantin Ciuhodaru avansa o altă teorie: numele de Iaşi ar deriva din numele dat în Evul Mediu unei categorii de luptători cu arcul. Indiferent că este nume etnic sau cu origine ce derivă din numele de persoane, toponime cu această denumire sunt prezente în tot spaţiul românesc, precum în Argeş, Gorj sau Braşov.

Din punct de vedere al datei când Iașul a fost menționat pentru prima dată în istorie sunt mai multe variante. Dacă e să ne luăm după inscripția din Biserica Armeană ”Sf. Maria”, Iașul a apărut prima dată ca datare istorică în 1395. Dar, cea mai veridică atestare istorică, arată ca sigură apariția orașului Iași în 1408. În acel an, orașul Iași apare ca loc de taxare pentru negustorii polonezi cărora Alexandru cel Bun le dăduse un privilegiu comercial. Probabil că în acel an, Iașul era cel puțin un târg, loc de schimb al produselor venite pe drumurile țării, altfel domnia acelei vremi nu stabilea un punct vamal aici. În 1434 orașul Iași apare numit ca ”târgul Iașilor”.

Închei printr-o părere despre Iași al lui Gala Galaction din ”Iașii precum erau”: ”Călător și trecător, cum eram întotdeauna, Iașii sunt pentru mine un popas tihnit. Veselia lui îmi apare în fel cu totul intelectual, sub icoana amicilor mei literați, adunați în discuțiuni și lectură. O zi petrecută în Iași era pentru mine o sărbătoare discretă și ales nuanțată. Mă simțeam în Iași mai aproape de locul ideal unde fiecare ar vrea să-ți petreacă viața ca nicăieri aiurea. Era, în acest oraș domnesc, cuprins de melancolia amintirilor prea mari, mai multă inteligență și mai mult cult pentru cele intelectuale, decât în oricare centru românesc.”.

Sursă informații: adevarul.ro; financiarul.ro; wikipedia

The post Orașul Iași este vechi appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Credit foto: Oana Oana

La fel de adevărat este că în fața furiei naturii nu ai ce să faci. Și doar dacă te iubește cineva acolo sus poți să stai cu inima liniștită. În ultima perioadă cad acoperișurile blocurilor mai ceva ca nucile coapte. Aici este o altă discuție ce poate fi adusă în discuție. Cât de responsabile sunt firmele care realizează acoperișurile blocurilor. Pentru că, furtuna este puternică, dar parcă prea multe acoperișuri zboară ca să nu te gândești la modul în care au fost acestea realizate. În weekend, ieri mai exact, în cartier la mine a căzut un acoperiș complet al unui bloc de 10 etaje. Nici nu vreau să mă gândesc la proprietarii mașinilor avariate. Pentru că, din ce am văzut pagubele au fost foarte mari. Ei de unde primesc despăgubiri? În mod normal, ar trebui ca asociația să plătească pagubele produse. Vina totală nu este doar acolo, vina este în mare parte și în curtea celor care au montat acoperișul. Dacă în locul mașinilor erau oameni care nu reușiseră să se adăpostească?

Dar, oare cum putem să ne adăpostim mașinile de eventualele avarii? Sau cum putem limita cât mai mult avariile pe care furtuna le poate produce mașinilor proprietate personală, sau de servici? Simt nevoia să mă repet – hazardul joacă un rol important în astfel de situații, dar de foarte multe ori, putem să facem în așa fel încât norocul să nu ne ocolească. Este adevărat că la fel de bine dacă este să se întâmple, se întâmplă oricât de prevăzător ești tu și oricât de multe măsuri de precauție îți iei.

M-am gândit la câteva lucruri pe care am putea să le facem, astfel încât să mașinile și chiar noi să nu suferim avarii. Iată-le  mai jos:

1. Folosește husă pentru mașină – nu știu câți dintre voi își mai aduc aminte de husele pe care le foloseau vecinii noștri, atunci când eram noi mai mici. Acum sunt considerate demodate, dar sunt extrem de utile, pentru a feri mașina de eventualele avarii mici pe care le pot produce furtunile din Iași. Astfel putem proteja mașina de eventualele zgârieturi provocate de crengile căzute, de obiectele luate de furtună.
2. Nu parca mașina sub copaci – da, știu locurile de parcare sunt cât se poate de puține în Iași și parcăm pe unde putem. Dar, atunci când știm că este foarte posibil să fie o furtună, putem să parcăm cât mai departe de copaci, ale căror crengi pot provoca avarii. Este recomandat să căutăm parcările realizate într-un spațiu cât mai deschis, astfel încât șansele să scăpăm fără avarii să crească.
3. Uită-te la acoperișurile blocurilor – nu întotdeauna putem să parcăm mașina acolo unde ne dorim. Ba chiar, de cele mai multe ori, lăsăm mașina între blocuri. De fiecare dată când văd că vântul bate cu putere și știu că s-a anunțat furtuna, mă uit dacă cumva acoperișurile blocurilor nu sunt desprinse. Dar, la fel de bine mă uit și la eventualele table desprinse de la izolațiile termice – la cele de deasupra izolației termice.
4. Fă-ți poliță CASCO – știu că este scumpă, dar de cele mai multe ori, te poate scăpa din niște situații foarte dificile. Chiar și în caz de daună totală provocată de furtună, polița CASCO îți poate schimba mașina. Chiar dacă la un moment dat nu vei avea nevoie de polița CASCO, e mai bine să o ai acolo, decât să te iei cu mâinile de cap, când ieși din scară după o furtună.
5. Oprește mașina dacă șofezi când a început furtuna – dacă te-a prins furtuna în timp de șofezi, încearcă să oprești mașina, acolo unde ești, sau într-un loc cât mai ferit. Pune avariile ca să te vadă și ceilalți participanți în trafic. Mai bine ajungi mai târziu acasă teafăr, decât să te grăbești și să te trezești că îți cad copaci pe mașină sau alte cele.

Furtuna de ieri, ne-a demonstrat din nou că suntem neprotejați în fața furiei naturii. Dar, din păcate nici autoritățile nu știu să informeze populația despre ce pot face, astfel încât să își protejeze bunurile. Sau dacă o fac, o fac la un nivel foarte scăzut. Nu știu câți dintre noi știm ce să facem în caz de dezastre, mai mult decât la nivelul percepției noastre și pe baza informațiilor prinse din discuții avute cu alții ca noi. Spuneam și la începutul postării că, în caz de furtună, hazardul ocupă un loc foarte important. Este o adevărată loterie la care poți să fii pierzător oricând. Depinde și de norocul pe care îl ai, dar și de măsurile pe care le poți lua. Cât de cât pentru a limita eventualele pagube.

”Odată ce furtuna s-a sfârşit, nu îţi vei mai aminti cum ai reuşit să treci prin ea, cum ai supravieţuit. Nu vei putea fi sigur cu adevărat nici dacă furtuna s-a sfârşit. Un lucru este cert însă: atunci când vei ieşi cu bine din furtună, nu vei mai fi aceeaşi persoană care erai înainte.” – Haruki Murakami

The post Mașina și furtuna appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Persoana despre care voi scrie astăzi nu se așteaptă la asta din partea mea. Poate și pentru că, deși ne cunoaștem de foarte mult timp, nu am interacționat foarte des. Dar, de fiecare dată când am făcut-o, omul despre care voi scrie astăzi și-a pus amprenta asupra mea. Prin modul lui de a gândi, prin felul lui de a fi, prin atenția asupra cuvintelor pe care le folosește. Chiar și atunci când nu este de acord cu tine, o spune într-un mod în care nu ai cum să te superi pe el. A trecut frumos prin viață și asta se vede din modul lui de a fi. Pe unii oameni nu trebuie să îi ai mereu alături, e suficient să te întâlnești de câteva ori și să îți dai seama cum este sufletul lor și cum este caracterul lor.

Omul despre care scriu astăzi mi-a câștigat respectul prin modul lui profesionist de a face lucrurile. Este unul dintre oamenii ”necunoscuți” ai Iașului și asta pentru că nu îi place să își etaleze calitățile. Nu de puține ori am auzit vorbindu-se frumos despre el de la diverse alte persoane. Omul de astăzi este acel tip de om care își vede de treaba lui fără să deranjeze și fără să îl intereseze de ceilalți – în sensul că, este unul dintre oamenii care nu vorbește la modul de bârfă despre alții. Chiar și atunci când cineva greșește față de el, vorbește calm despre persoana respectivă – și asta dacă îl chestionezi tu. Omul de astăzi este unul dintre acei oameni care face bine și îl știe doar el și cel/cea pe care l-a/a ajutat/o.

Am interacționat cu el în diverse situații. L-am cunoscut prin natura jobului meu. Nici nu știu care a fost prima lui impresie despre mine, atunci când m-am întâlnit și am încercat să îl conving să vină pe o campanie radio. Poate că nu este nici important. Dacă ne-am întâlnit sunt sigur că așa trebuia să fie – eu am o teorie – oamenii care sunt pe aceeași undă se întâlnesc la momentul potrivit. El nu știe, dar modul lui de a face lucrurile mi-a definit spiritul profesionist. La el am văzut o responsabilitate și o asumare a lucrurilor pe care le face, ce m-a ambiționat că se poate și în România. Se poate și în România să faci lucrurile cu simț de răspundere. Să îți pui amprenta de profesionist pe tot ceea ce iese din mâna ta.

Omul de astăzi este Zonenstain Iulian, unul dintre acei oameni care, chiar dacă au cu ce se lăuda nu o fac. Și nu o fac nu pentru că nu pot să se laude, ci pentru că sunt concentrați pe munca lor, pe creațiile lor. Așa este și Iulian – își pune amprenta pe tot ceea ce face și sunt sigur că își pune indirect amprenta și pe oamenii care ajung să îl cunoască. Iulian Zonenstian știe să își spună punctul de vedere în așa fel încât să înțelegi dar să nu te superi. După cum vă spuneam nu am interacționat de foarte multe ori, dar de fiecare dată când l-am sunat și când am încercat să discut cu el, am avut întotdeauna ușa deschisă. Dacă nu mă credeți vă invit să îl urmăriți pe pagina lui de Facebook – Zonenstain Iulian.

Iulian știu că pentru tine cuvintele trebuie să fie puține și faptele mai multe. Așa că mă opresc aici. Dar, nu înainte de a te felicita pentru modul tău de a fi. Deși ai avea cu ce te lăuda nu o faci. Și ești unul din oamenii frumoși ai Iașului pe care am avut plăcerea să îl cunosc. Sper să nu te supere postarea de astăzi, dar din punctul meu de vedere o meriți din plin.

Felicitări pentru tot ceea ce faci și pentru modul tău de a fi. Jos pălăria Iulian.

The post Oameni frumoși ai Iașului – episodul 13 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.