Omul despre care voi vorbi astăzi este acel gen de om despre care știi ce gândește în mare. Pentru că are prostul obicei să îți spună în față ceea ce crede despre tine. Cu riscul de a te supăra îți spune ce o deranjează la tine. Pe principiul că pe moment e bine să te superi pe el, ca pe viitor să știi ce trebuie să îmbunătățești la tine. De asta are și un nick-name ciudat :).

Puțini dintre voi știu că Gabriela a fost și un ziarist de succes al Iașului – în “tinerețile” ei. Și nu puțini au fost cei care au “murit” sub cerneala știrilor ei .
Dar, indiferent de ceea ce a făcut, a știut să pună o doză mare de profesionalism, corectitudine, perseverență, bună dispoziție.

Bravo Elena Gabriela (Cruella) pentru modul în care știi să fii OM. . Și să rămâi OM indiferent de câte lovituri primești de la viață. Bucură-te de persoana care se pregătește să vină în familia voastră. Cu siguranță că va veni să vă întregească familia și să vă aducă echilibru. 

The post Oameni frumoși ai Iașului – episodul 5 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Omul despre care voi vorbi astăzi, este unul dintre oamenii care m-au impresionat prin dăruirea lui de a aduce un pic de bine în viața celor mai puțini norocoși. Și nu o face pentru că are nevoie de expunere, sau pentru că are un interes ascuns în spatele acțiunilor sale. În plus, OMUL despre care vorbesc a trebuit să treacă peste multe obstacole pentru a putea să își ducă la îndeplinire faptele bune. Și nu vă gândiți că atunci când spun fapte bune, mă refer la campanii punctuale de care se ocupă. Nu, omul acesta chiar schimbă vieți, influențează destine. Și doar el știe de unde mai găsește resursa necesară de a merge înainte.

Se spune că OMUL bun se vede după energia pe care o degajă în jurul său. Și prin modul în care reușește să strângă oameni în jurul unui proiect/cauze comun/comune. Iar dacă stai și urmărești un pic acțiunile în care este implicat, îți dai seama că reușește să capaciteze mulți oameni în jurul lui. A avut parte și de prieteni care au capitulat – ca noi toți de altfel, dar au venit alți și alți oameni în jurul lui, ghidați toți de dorința de a ajuta. A reușit să transforme o idee într-un fenomen. Deși nu ăsta a fost scopul lui inițial. Scopul lui inițial a fost de a le oferi o șansă oamenilor năpăstuiți la viață cât de cât normală.

Ceea ce mi se pare lăudabil la acest OM este că nu își reneagă trecutul. Recunoaște că uneori a mai făcut multe greșeli. Dar personal, mi se pare cel mai bun exemplu de OM care a fost jos și la un moment de cotitură a vieții a luat decizia să se schimbe și să fie altfel. Lui i-a reușit și pentru că a fost animat de imaginile pe care le văzuse în copilărie, atunci când zilnic vedea copiii de la un centru de plasament aflat peste drum de casa sa. Imaginea aceasta s-a activat la momentul oportun și acest OM a luat decizia care i-a schimbat și lui viața, dar ceea ce este mai important, a schimbat și alte 100 de vieți.

Probabil că v-ați dat seama despre cine este vorba. Da despre Bogdan Tănasă este vorba. Despre sufletul care stă în spatele fenomenului Casa Share. Este omul care a început prin ajutarea unei familii care locuia în condiții insalubre și a ajuns să construiască de la zero peste 14 case pentru familiile nevoiașe. Este genul acela de OM care pe lângă faptul că îi ajută pe cei mai amărâți, îi învață să și pescuiască. Pentru că, Bogdan nu se ocupă doar de construire de case, ci și de construire de vieți. Ceea ce îl animă este și faptul că în viitor, copiii familiilor pe care le ajută, vor reuși să ajungă să își pună amprenta acolo unde vor lucra. Cine știe, dacă în viitor, din copiii pe care îi ajută nu vor fi doctori care ne vor trata, avocați care ne vor reprezenta, sau genii care vor ajunge nume în domeniul lor. Bogdan îi și ajută din punct de vedere al învățăturii. Și asta pe cheltuiala lui.

Gândiți-vă că acest OM a reușit să schimbe vieți și cu ajutorul altora ca el. Dar fără sprijinul statului. Ba mai mult statul, prin instituțiile sale i-a pus piedici. Oricine ar fi putut renunța – nu însă și Bogdan. Și asta pentru mine înseamnă că omul acesta își ia energia și resursele emoționale din zâmbetele celor pe care îi ajută. L-am cunoscut pe Bogdan personal, atunci când, anul trecut când m-am ocupat de Share-uim Globuri cu Suflet. Și vă spun cu mâna pe inimă că Bogdan este la fel și în online și în offline. Doar că în offline este mult mai implicat.

Vă recomand să îl urmăriți pe Bogdan pe pagina lui de Facebook și să îl ajutați atunci când acesta are nevoie. Și aici mă refer inclusiv la o vorbă bună spusă când trebuie. Să simtă că lumea este alături de el. Pentru că nu este ușor să schimbi destine și să cauți să rămâi într-un semi-anonimat. Iar dacă nu mă credeți intrați pe Casa Share și veți vedea rezultatele acțiunilor lui. Vorbesc de la sine.

The post Oamenii frumoși ai Iașului – episodul 4 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi voi scrie despre un om care fie îl placi, fie îl urăști. Și asta pentru că este unul dintre oamenii care îți spun verde în față ce îi deranjează la tine. Omul despre care voi scrie astăzi este genul de om care poate fi acid, poate fi ironic, dar la fel de bine poate fi un om de încredere și care sare de câte ori ai nevoie. Omul despre care voi vorbi astăzi a trecut prin momente în care a fost jos. Atunci când viața i-a trântit ușa în față. Dar, a trecut peste diagnosticul pus copilului său și a început o luptă. O luptă ce se desfășura pe mai multe planuri – profesional, personal și conexe. Trebuia să fie un bun profesionist, trebuia să fie un bun părinte. Și ce este mai important trebuia să fie un bun co-terapeut pentru copilul său.

Cu omul ăsta mă știu din 2012, atunci când venind la un interviu, am făcut greșeala de a spune că nu știu cine este. Ulterior am aflat. Este omul care m-a ajutat să învăț cu ce se mănâncă partea de vânzare radio. Timp de 4 ani am făcut echipă și cine ne cunoaște știe că în acea perioadă omul acesta avea nevoie de ajutor și de un sprijin. Pentru a nu claca. Dar, a continuat să lupte și a continuat să îmi dea mână liberă pe tot ceea ce ținea de vânzarea radio și de proiecte radio. El și oamenii la care lucram amândoi. Gândiți-vă că omul despre care vorbesc, deși avea probleme mult mai grave cu propriul copil, își făcea timp să fie vesel, să încurajeze, să mențină un tonus bun.

Acum, fiecare a ales un alt drum, unii ar spune că suntem competitori, concurenți și tot ceea ce se mai poate spune despre doi oameni care activează la 2 radiouri diferite. Au fost momente în care ne-am contrat, când am avut opinii diferite, dar tot timpul am avut respect unul față de altul. Și vom avea în continuare. Pentru că știm ce fel de oameni suntem fiecare și dincolo de vremelnicia jobului pe care îl avem, știm că primează momentele în care am știut să fim o echipă. Omul despre care vorbesc știe multe despre familia mea și cu toate acestea a știut să nu spună mai departe.

Astăzi în categoria OAMENI din Iași intră Ioana Rata. Mulți dintre voi ați interacționat cu Ioana, fie cu omul de radio Ioana, fie cu omul de marketing Ioana, fie cu DJ-ul Ioana. Ioana este un om exigent atunci când vine vorba de muncă – muncește până la epuizare și uneori dă senzația de “rață aeriană”. Dar, Ioana pune suflet în tot ceea ce face și mai mult de atât, Ioana știe să se dedice proiectelor în care se implică.
Putina lume știe că OM-ul Ioana nu este tot timpul vesel în interior, dar prin natura job-ului știe să aibă tot timpul un zâmbet pe buze. Chiar și atunci când Sebi, copilul ei lupta pentru o viață normală. Și învăța cum să comunice și cum să câștige lupta cu autismul. Dar, indiferent de cât de greu îi era, puțină lumea știa despre lupta ei și a copilului ei. Toți cei care o cunoșteau, o știau veselă, aeriană. Și chiar aveau pretenția ca Ioana să fie așa tot timpul.
OM-ul Ioana este mama, OM de radio,OM de marketing radio. Chiar dacă nu mai suntem în aceeași echipă.
Pe unde a fost Ioana a rămas în amintirile oamenilor. Fie de bine, fie de rău. Ceea ce nu e puțin lucru .
OM-ul Ioana știe să aprecieze o relație de prietenie.
Felicitări Ioana pentru modul în care știi să fii OM în tot ceea ce faci. Continuă, chiar dacă este greu să fii OM cu toată lumea.

The post Oameni frumoși din Iași – episodul 2 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Fiecare om scrie în timpul vieții sale, o carte, despre viață, în care personajul principal este el însuși. Unii sunt scriitori mai buni, alții sunt mai puțin talentați în arta scrisului. Fiecare viață poate fi o carte de acțiune, o carte de psihologie, un roman polițist, sau romantic. O etapă din viața oamenilor, reprezintă capitolele propriilor cărți. Unele mai scurte, altele mai lungi. Unele mai tragice, altele mai prietenoase și unele mai comice. Iar intensitatea și intriga capitolelor poate avea indici diferiți, în funcție de etapele în care ne aflăm.

De autor depinde ce fel de carte scrie. Și dacă despre autor se va vorbi și peste ani. Dar ce este mai interesant este că noi, oamenii scriem capitole și în cărțile altor autori. În unele cărți suntem personaje secundare, pozitive sau negative. În funcție de fiecare interacțiune pe care o avem între noi, scriem bestselluri sau cărți de duzină.

Putem fi modele sau exemple despre viață

Despre cărțile scrise de noi se va vorbi și după ce noi nu vom mai fi, sau vom intra în anonimat, imediat după trecerea noastră în neființă.

Unii dintre noi, rescriu paginile propriilor cărți de mai multe ori și așa ne trece timpul. Lăsăm în urma noastră, dâre fine de umanitate sau brazde în sufletele altora. Ne luăm parteneri în propriile noastre cărți, personaje care mai de care mai diferite. Interacționăm cu oameni, fără să ne dăm seama că mai devreme sau mai târziu vor deveni personaje în propriile noastre cărți. În viața noastră nimic nu este întâmplător, iar oamenii pe care îi întâlnim, vin în drumul nostru cu un scop. Pentru că trebuie să învățăm niște lecții – pe care unii dintre noi și le asumă, alții nu.

Suntem inspirați de întâmplările din viața noastră, iar calitatea poveștilor pe care noi le scriem, depind foarte mult de efectele pe care le resimțim că apar în evoluția noastră. O parte dintre noi se întreabă până aproape de finalul vieții care este scopul nostru în viață. Unii îl găsesc, alții îl caută până când ajung la capătul puterilor. Iar o parte renunță să îl mai caute și ajung să penduleze prin viață, fără un scop anume.

Eu personal încă îmi mai caut scopul prin viață. În mare l-am descoperit, dar este posibil să mă înșel. Dar, dacă mă iau după capitolele din cartea mea, pe care le-am scris până acum, încep să fiu din ce în ce mai sigur de unul din talanții mei. Nu știu în schimb, dacă mai am și alți talanți. Încă mai caut. Pentru a ști dacă mai am de scris și alte capitole în viața mea.

Dacă ar fi să găsiți un titlu pentru cartea vieții voastre, ați reuși să găsiți un titlu potrivit? Eu încă îl mai caut. Sper ca până ies la pensie să îl găsesc pe cel reprezentativ.

The post Despre viață appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astazi am retrait un episod din vara, episod ce m-a marcat profund. Mi-am dat seama cat suntem de mici, in fata intamplarilor banale din viata noastra, intamplari ce ne pot scoate din circuit. De multe ori mergem pe strada, ne plimbam sau conducem, fara sa ne gandim nici o clipa la ce se poate intampla cu noi. E specific noua oamenilor sa spunem ca noua nu ni se poate intampla. Si asta pentru ca ne credem mici dumnezei si ne place sa credem ca ne conducem propriul destin si propria viata.

Va spuneam ca in vara am retrait un moment ce m-a scuturat din toate inchieturile. Iesisem cu fetele mele la cumparaturi, cand am vazut niste copii jucandu-se, fara sa se gandeasca la pericole. La un moment dat una din fete a cazut si a dat cu tampla de ciment si a ramas nemiscata. Ca orice om dornic sa ajute, m-am repezit sa ii dau primul ajutor si sa ma asigur ca salvarea va ajunge repede.

Nu am sa vorbesc despre ce am facut eu, nu asta este important. Mai important mi s-a parut faptul ca in Romnania, daca nu ai nume sau nu esti copilul cuiva esti tratat la diverse. Pentru ca, nici mie nu mi-a venit sa cred, dar Smurd-ul a ajuns in 30 de minute de la primul apel. Nu au fost ei de vina – initial am sunat la 112 si mi s-a facut legatura la ambulante – iar aici am fost tratat tipic romanesc. Desi tocmai ce spusesem ca fata este incostienta, am fost intrebat daca respira si daca poate sa spuna cum o cheama. Ori eu nu sunt prea destept, ori tanti de la serviciul de preluare apeluri nu era in apele ei……

In Romania nu trebuie sa cazi pe strada, nu trebuie sa te bazezi ca institutiile statului vor sari sa iti salveze viata sau pielea. Am ajuns ca in Romania sa fim doar noi cu noi si cu cei apropiati noua. Nu te mai poti baza pe oamenii de langa tine, chiar daca acestia lucreaza la servicii cheie din Iasi. Pe buzele tuturor, in astfel de cazuti sta exprresia – 112 cand vine? Cand esti intins pe pamant timpul nu se mai scurge in secunde, minute sau ore, tot ce te intereseaza e sa te ridici in picioare. Si cum tu nu poti sa faci lucrul asta singur, ai nevoie de ajutor specializat.

Meritele celor de la SMURD sunt nenumarate, au salvat multe vieti si cu siguranta ca in Romania sunt foarte multi oameni care le poarta recunostinta eterna. Dar 112 este un serviciu la care ai pretentia ca atunci cand suni pentru o urgenta structurile lor sa fie operative. Pentru ca este in joc viata unor oameni, care din cand in cand mai sunt si copii.

De asta de fiecare data cand vad salvari, SMURD sau pompieri plecand spre interventii, ma dau la o parte din calea lor. Pentru ca stiu ca cineva are nevoie de ajutorul lor si pentru ca oricand pot sa fiu eu in locul celui care are nevoie de ajutor. Realizez si voi realiza importanta serviciilor medicale mobile si a celor de prim ajutor, mai ales ca la un moment dat, acestea mi-au salvat tatal. Dar nu voi accepta niciodata ca din cauza unei doamne sau domni, care nu au chef in ziua aia de munca, sa fie pusa in pericol viata unui om, indiferent de statutul lui social.

Pentru ca nu suntem stapani pe viata noastra, nici macar pe ceea ce facem noi. Iar daca altii ne pot salva viata, trebuie sa dam totul ca omul aflat in dificultate sa aiba o sansa de supravietuire. Si totusi 112 cand vine?

The post 112 cand vine appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

In goana mea dupa proiecte si dupa clienti, imi este dat sa ma intalnesc cu foarte multi oameni. De la manageri de companii iesene, pana la administratori – fiecare din persoanele pe care le intalnesc au propriile defecte si propriile calitati. Cu unii am rezonanta, cu altii incerc sa fiu pe aceeasi lungime de unda. Uneori reusesc, alteori nu – in mare masura depinde si de solutiile pe care le gasim pentru a colabora. Insa cel mai mult ma dispera oamenii care dupa ce ai iesit pe usa biroului lui, te-au trecut deja la diverse. Asta si pentru ca ei sunt undeva sus, iar tu esti un om care, in opinia lor vrei sa le iei banii. Nu se gandeste niciunul dintre ei, ca in schimbul pretului pe care tu il ceri, le oferi solutii la problemele pe care le intampina, sau la nevoia pe care o au in acel moment.

Multi dintre cei pe care i-am intalniti de-a lungul job-ului au avut bunul simt sa imi mai raspunda la telefon dupa ce le-am inaintat o oferta de pret. Sunt insa persoane pe care le cunosti de foarte mult timp, dar care nu au interactionat cu tine din postura de partener de afaceri. Unii dintre ei se sperie la ideea ca ai putea sa faci ceva bun pentru ei, dincolo de doar a vorbi la telefon sau in parc despre teme diverse. Si iti uita numarul de telefon sau cand te intalnesc pe strada intorc privirea in alta parte.

Si asta se intampla din doua motive – ori pentru ca au uitat sa fie oameni dincolo de relatiile de afaceri pe care le stabilesc cu unul sau cu altul, ori pentru ca educatia data de parinti nu a fost tocmai cea mai buna. Ar mai fi si a treia varianta universal valabila – banii le-au schimbat optica de viata. Am mai spus-o si o mai repet – indiferent de cat de mult castigi, sau de cat de apreciat esti la un moment dat, pastreaza-ti modestia – nu se stie cum se invarte roata si vei trece din nou intr-o functie mai putin importanta. Incearca sa pastrezi numarul dusmanilor si a celor care nu te suporta la un numar cat mai mic, pentru a reusi sa faci fata eventualelor atacuri din partea lor.

Mai sunt si acei oameni pe care nu ii cunosti decat atunci la intalnirea de afaceri, dar care iti dau senzatia ca te cunosc de o viata. Si asta pentru ca nu si-au pierdut latura umana in relatiile lor de afaceri. Iti face o mare placere sa mergi la intalnire cu un om care stie sa te intrebe si de sanatate si de familie, care stie sa vorbeasca si de alte subiecte in afara afacerilor. In multe din situatiile intalnite, astfel de oameni mi-au intins o mana de ajutor la care nici macar nu ma asteptam.

Nu spun ca sunt o persoana minunata, nici macar bun nu ma consider, dar indiferent daca te voi intalni intr-un birou, sau pe strada cu al tau copil, voi avea tot timpul macar un Buna ziua pentru tine. Pentru ca in ziua de astazi calitatea cea mai rar intalnita este aceea de a fi om cu cel de langa tine. Viata este si asa complicata, macar noi oamenii o putem face mai suportabila prin modul nostru de a fi.

Sunt sigur ca cei care imi citesc acest blog sunt oameni, iar cei care se simt poate ca e timpul sa faca o schimbare in modul de a relationa cu persoanele pe care le intalnesc. Nu uitati sa fiti oameni – in ziua de astazi sunt foarte putini care se pot lauda cu asta.

The post Cum se schimba omul appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

The post Cum sa vinzi publicitate appeared first on Durbaca Ionut Lucian.