Sursă foto: timp-liber.acasa.ro

Prin natura jobului am întâlnit o grămadă de fripturiști, iar caracteristica lor principală este cum să se mai vândă ieftin. O categorie aparte a fripturiștilor sunt aceia care încearcă să te păcălească. La ce mă refer? La acei oameni care iau proiecte pe bani frumoși și care apelează la cunoștințe din același domeniu să îi ajute în proiecte moca. Sau mă rog pe recompense simbolice – ”un pateu, o măslină”. Și ca să te convingă încearcă să se victimizeze și să spună cât de greu le este. Doar, doar nu le vei cere bani pentru ajutorul tău. Sau mă rog, le vei cere sume simbolice. Vorba aceea – doar nu vă cunoașteți degeaba.

Nu sunt genul de om pe care să îl intereseze ce fac alții. Dar, atunci când ceea ce fac alții mă afectează direct și pe mine, începe să mă intereseze. Pentru că nu mai merge cu sintagma ”trebuie să trăiesc doar eu”. Fripturistul are o ”calitate” – miroase ”oportunitatea” de a mai ”îmbuca” ceva. Iar la un fripturist totul costă – chiar și lucrurile pe care ți le oferă moca. Mai devreme sau mai târziu vei plăti pentru fiecare lucru moca pe care ți l-a dat. Vorbesc generic de fripturist, nu pentru că nu am exemple, ci pentru că nu am timp să intru în polemici. Fripturistul se va regăsi în ceea ce scriu în acest articol.

De-a lungul timpului, termenul de fripturist a fost asociat cu ideea de om politic fără scrupule. Dar din păcate genul acesta de oameni se află peste tot. Pe principiul ”ce îmi iese”, astfel de oameni îi întâlnești peste tot. Și din păcate astfel de oameni reușesc în societatea de astăzi. De fapt, într-o societate în care lucrurile nu sunt cum trebuie, astfel de oameni reușesc să își urmărească interesul. Și de cele mai multe ori reușesc să își atingă obiectivele. Chiar dacă în drumul lor spre atingerea obiectivelor calcă totul în picioare. Pentru ei a călca în picioare este similar cu a fi puternic.

Fripturistul este și acela care te învăluie cu toată dragostea lui până se suie peste tine. După care te scuipă în față și cu un rânjet tâmp îți spune că doar și-a urmărit interesul. Tu nu poți să faci altceva decât să înghiți în sec și să îți dai seama că ți-ai luat-o. Fripturistul în schimb nu va face nimic solid pe termen lung – mai ales dacă ”interesul” lui nu mai este alimentat financiar. Oamenii de genul acesta miros oportunitățile, dar nu te poți baza pe ei că îți vor face treabă de calitate. Dintr-un motiv simplu – își pierd repede interesul – imediat după ce s-au terminat banii de muls.

Fripturistul nu va avea păreri constante. El trebuie să își atingă interesul și părerile lui sunt după cum bate vântul intereselor. Dacă sesizează o oportunitate de câștig din partea cuiva pe care nu îl agrează își va schimba optica. Și dintr-o dată va avea cea mai bună părere despre persoana respectivă. Doar doar va căpăta ceva. Bani, profit de imagine, relații sociale. Și toată treaba asta se reduce la două cuvinte – profit și prefăcătorie. Va fi amabil cu oricine îi va scăpa ceva, iar după va spune câte-n lună și în stele despre aceeași persoană.

Dacă ați întâlnit un fripturist aveți grijă de buzunarele voastre. Nu cedați zâmbetelor și complimentelor lui. Chiar dacă sunt gratuite. Nu vă uitați la faptul că e bine îmbrăcat – s-ar putea să fie singurele lui haine bune. Luate special pentru a vă impresiona. Fiți mereu în gardă în prezența lui pentru că simte orice moment de slăbiciune. Nu oferiți detalii despre bani, oportunități, potențiale câștiguri pentru că are o ținere de minte excepțională. Și după ce va termina discuția va face tot posibilul să fie primul care încearcă să câștige acei bani.

Pentru o viață lipsită de nervi și de dezamăgiri se recomandă evitarea fripturiștilor.

The post Fripturiștii appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursă foto: psnews.ro

Așa că, de astăzi voi avea grijă cum voi direcționa bunătatea mea. Nu voi mai irosi timpul cu cine nu merită. În fond și la urma urmei nu poți să placi tuturor. Nici nu îmi doresc asta. Dar, dacă nu mă placi, nu veni la mine cu graiul mieros atunci când ai un interes. Pentru că, din păcate pentru tine mi-am dat seama de ce îți poate pielea. Chiar dacă m-am făcut că nu văd până acum. Știu că te doare la un metru în spate și că tu crezi despre tine că ești sus de tot. Dar, viața plătește în aceeași monedă în care îți faci tu plățile.

Asigură-te că, atunci când vii să îmi ceri ajutorul, ai conștiința împăcată. Gândește-te dacă ai făcut ceva care m-ar fi putut afecta pe mine sau pe cei dragi mie. Asta ca să facem amândoi economie și de timp și de zâmbete prefăcute sau amabilități fără acoperire. Nu este așa mai corect? Promit că eu personal nu te voi deranja inutil. Dacă vei învăța să fii om dincolo de interesele de moment pe care le ai, putem discuta oricând. Dar, nu ai cum să fii om doar atunci când ai un interes în ceea ce mă privește. Iar după să uiți ce înseamnă calitatea umană. Cel puțin mie îmi dă cu virgulă atunci când văd un astfel de comportament.

Și nu uita un lucru – bunătatea unui om se vede în ochii lui. La fel și prefăcătoria. Chiar dacă ai lentile de contact să știi că tot se vede. Asta dacă te întrebai ce m-a apucat! Sfat prietenesc – acțiunile tale te vor da de gol, chiar dacă ești priceput/ă în arta cuvintelor. Mai devreme sau mai târziu oamenii își vor da seama ce fel de persoană ești. Și știi ce se va întâmpla atunci? Îți vei da seama de două lucruri: 1 – vei avea lângă tine oameni asemănători ție, care își văd doar de interesul lor; 2- vei vedea cât de goi sunt oamenii pe dinăuntru. Sincer să fiu nu aș vrea să fiu în preajma ta, când vei realiza ce se întâmplă.

Pentru voi dragi oameni buni, voi rămâne același om pe care îl știți. Cu defectele sale și cu poticnirile sale. Nu sunt perfect, dar vă asigur de faptul că veți avea tot timpul ușa deschisă. Pentru voi îmi voi păstra zâmbetul sincer, cuvintele de încurajare sau bobul de ajutor atunci când veți avea nevoie. Oamenii buni nu se schimbă după cum bate vântul. Iar calitatea umană rămâne aceeași și peste ani. Și asta se vede cu ochiul liber. Continuați să fiți buni – doar așa bunătatea aparentă va fi acoperită de bunătatea reală, izvorâtă din suflet. Știu că este greu, dar să știți că suntem din ce în ce mai mulți. Doar că nu avem îndrăzneala pe care o au alții.

Am să spun un lucru pe care nu l-am spus până acum. Văd dincolo de cuvinte și simt omul prefăcut fără să mă chinui prea tare. Și de astăzi voi fi la fel de bun, dar corect – voi oferi ceea ce mi se oferă. Fără resentimente și drame. Așa este cel mai corect pentru toată lumea. Pentru că de astăzi nu voi mai avea timp de pierdut cu prefăcătoria. Sunt oameni care merită cu adevărat să le fiu alături.

Vă rog să luați această postare ca o constatare și nu ca pe o postare de laudă sau amenințare. Nu uitați că răutatea se arată mai devreme sau mai târziu în diverse ipostaze. Trebuie doar să ai ochi să o vezi și să te protejezi când vine înspre tine.

Fiți buni – pentru că bunătatea deschide și cele mai reci inimi!

The post Am încetat să mai fiu bun appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursă foto: playtech.ro

De ce am început așa? Pentru că dimineața am văzut știrea despre moartea lui Andrei Gheorghe. Un profesionist atunci când venea vorba despre radio. Cel puțin așa lăsa să se vadă și așa era perceput de cei mai mulți. Nu a fost unul dintre oamenii pe gustul meu în totalitate, dar nu ai cum să nu recunoști un om dedicat meseriei. A fost unul dintre oamenii din presă care nu se ferea să spună direct ceea ce îl deranja. De multe ori poate că era mult prea dur în exprimare și comportament. De aceea poate că și-a făcut și mulți ”prieteni”. Avea o gândire liberă, poate că de multe ori mult prea liberă.

Și cu toate acestea profesionistul Andrei Gheorghe era un om cu trăiri normale, calități și defecte normale. Dincolo de masca pe care o afișa, știm noi ce era în sufletul său? Pentru unii era pe gustul lor, pentru alții era doar un înfumurat. Dar, nu știu câți dintre cei ce astăzi îl deplâng, s-au gândit la viața adevărată pe care o trăia Andrei Gheorghe. La fricile pe care le avea, la dezamăgirile pe care le-a trăit, la rătăcirile pe care le-a avut de-a lungul timpului. Da, profesionistul Andrei Gheorghe era un om normal dincolo de microfoane – un om normal – cu defecte și calități.

Orice personalitate publică își asumă un anumit comportament pe care și-l ia în spate și merge mai departe. Așa cum era perceput, Andrei Gheorghe nu era o persoană comodă. Sau ca o persoană pe care o plăceai din start. Dar, dacă treceai peste duritate limbajului său găseai o serie de adevăruri. Pe care fiecare le trăia la intensitatea proprie. Sunt oameni care plac sau nu plac – pentru ei nu există cale de mijloc. Recunosc nu am fost un mare fan al lui – dar, chiar dacă nu îmbrăca cuvintele în cea mai bună exprimare, spunea lucrurilor pe nume. Da, poate că viața lui nu a fost un model pentru mine. Dar, prin modul în care știa să își facă meseria mi-a câștigat respectul.

Andrei Gheorghe a murit singur și poate că viața sa s-a încheiat așa cum a fost în majoritatea ei – în singurătate. Dar, ceea ce a spus fost lui soție arată mai mult decât simplele cuvinte: “Iubitul meu care nu mai eşti aici… rămâi doar în inimile noastre. O să spun despre tine că eşti extraordinar, că ai trăit extraordinar, ai iubit şi greşit şi făcut lucruri extraordinare. Aşa erai tu, extraordinar.. Aşa o să rămâi în memoria şi inimile noastre”. Și o spune persoana care a trăit lângă el o perioada mare de timp.

Da, omul Andrei Gheorghe nu a fost una dintre persoanele care să îmi câștige respectul total. Nici nu îl interesa să placă la toată lumea. Dar, profesionistul Andrei Gheorghe da. Nu am fost de acord cu unele dintre ideile lui, dar asta nu înseamnă că i-am pus etichete. Atunci când nu ești de acord cu un om este foarte ușor să pui etichete de orice fel, dar în același timp trebuie să ai tăria de a lua omul ca un tot. În fond și la urma-urmei nimeni nu este perfect și oamenii trebuie luați cu bune și cu rele. În interiorul său, doar el știa cu adevărat cum este. Și poate cei apropiați lui. Iar fosta lui soție a rezumat simplu și concis felul lui de a fi în intimitate. Acolo unde nu îl vedea nimeni, în afara celor dragi lui.

Profesionistul Andrei Gheorghe și-a pus amprenta pe ceea ce înseamnă radio. Pentru că și-a făcut meseria cu dedicare. Omul Andrei Gheorghe a mai exagerat în unele afirmații și comportamente, dar cine suntem noi să îl judecăm, acum, când el și-a încheiat socotelile? Fiecare și-l va aminti pe Andrei Gheorghe așa cum l-a perceput. Dar, oare câți dintre noi îl vom mai pomeni peste o perioadă de luni sau de ani?

The post Profesioniștii sunt oameni appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Nu știu ce va fi în 2018, nu știu dacă va fi mai rău decât cel care stă să treacă. Dar, un lucru știu sigur – va fi un nou an din viața mea, în care voi avea șansa să fiu mai bun, sau mai rău. Va fi un an în care unii vor dispărea din viața mea, alții vor apare. Va fi un an în care unii mă vor dezamăgi, iar alții mă vor surprinde. Și de ce nu, va fi un an în care oamenii care merită să stea lângă mine, vor rămâne. Cu alte cuvinte 2018, la cum îl văd eu, va fi un an obișnuit. Vor fi și dezamăgiri, vor fi și bucurii.

Anul acesta am învățat din nou să nu mai am încredere oarbă în oameni și în zâmbetul lor fals. A fost anul în care am realizat că binele trebuie făcut fără să aștepți altceva în schimb. Pentru că oamenii în general nu sunt recunoscători. În 2017 am învățat că viața atârnă de un fir de ață și că cei dragi ție pot dispărea într-o clipită. Și locul lor în viața ta poate rămâne gol. Și nu conștientizezi lucrul acesta decât în momentul în care treci prin situații complicate. Tot în acest an am ajuns la concluzia că oamenii fac rău – unii fără să își dea seama, alții în mod conștient. Dar, cel mai important lucrul pe care l-am învățat anul acesta este că nu te costă foarte mult să faci bine.

Am căzut anul acesta de multe ori, dar de fiecare dată mi-am regăsit energia de a mă ridica, în zâmbetul celor dragi mie. Au fost momente în care mi-a venit să abandonez tot, dar am reușit să îmi regăsesc punctele de echilibru, atunci când vedeam că alții au nevoie de ajutorul meu. Anul acesta am avut momente în care nu mai știam în cine să am încredere, dar ușor-ușor ceața s-a risipit. Și am avut imaginea clară a oamenilor de încredere. Da, și anul acesta mi-am luat țepe de la oameni pe care i-am investit cu încredere. Cu toate acestea am mers mai departe. Pentru că știu un lucru – în viață nu rămâne nimeni dator.

La începutul lui 2017 am fost optimist. Ba mai mult, am spus că va fi un an dedicat familiei. În cea mai mare parte a anului am reușit să mă țin de asta. Dacă vreți este unul din puținele plusuri pe care le-a avut 2017. Și când vorbesc despre familie mă refer la familia extinsă. Și pot spune la final de 2017 că am făcut cea mai bună alegere. Pentru că, indiferent de locul în care ești, indiferent de poziția socială, familia va fi tot timpul alături de tine. Nici cei mai buni prieteni ai tăi nu îți vor sta alături așa cum o va face familia. Din puținul timpului meu am oferit familiei majoritatea din el.

Trăgând linie aș putea spune că sunt pe plus la finalul lui 2017. Chiar dacă a fost un an foarte greu, per total sunt mulțumit de tot ceea ce a însemnat anul acesta. Pentru că din fiecare experiență de anul acesta am ieșit cu lecția învățată. Dacă vreți a fost poate un an în care a trebuit să învăț diverse lecții care de care mai complexe. Dar, dincolo de toate astea sunt norocos că am mereu aproape de mine persoanele care contează cel mai mult.

Se anunță un 2018 cel puțin interesant și așa am o senzație că nu voi sta mai deloc degeaba. Fie că vorbesc despre partea profesională, fie că vorbesc despre partea personală. Am așa un sentiment că în 2018 lucrurile se vor întâmpla într-un ritm alert, încât deja mă antrenez. Mai simt că 2018 va fi un an al notelor de plată pe care le am de încasat de la unul, de la altul. Ceva îmi spune că va fi un an în care alții vor avea lecții de învățat. Și nu voi fi eu cel care le va preda. Dar, va fi un an în care zicala ”fie roata doar pătrată, tot se-ntoarcea ea odată” se va aplica destul de des.

Iar eu, în 2018 mi-am propus să stau mai în spate și să privesc. Atât și nimic mai mult. Iar la final voi spune la ce concluzii am ajuns. Pur și simplu mi-am propus că 2018 să fie un an bun. Și așa va fi.

The post Scap de un an greu tare appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi am să vorbesc despre un om pe care îl cunosc de vreo 16 ani. Nu de ieri, nu de azi, ci de prin 2001. Și de când îl cunosc nu m-a dezamăgit niciodată. Spun de la început că am să vorbesc despre acest om fain, din perspectiva unui om simplu și nu a unui om cunoscut. Omul de astăzi este unul dintre oamenii apropiați sufletului meu. Nu am spus-o până acum, dar este unul dintre acei oameni care mi-a fost și ne-a fost alături la greu. Și nu doar la bine. Este acel tip de om care se lasă pe el, pentru a ajuta pe cei mai puțini norocoși. Dar, o face fără să se laude, o face în tăcere. Și doar cei apropiați lui știu. Și mai știe și Dumnezeu.

Omul despre care scriu astăzi este unul dintre cei mai sufletiști oameni pe care l-am cunoscut eu. Nu au fost puține momentele în care viața și oamenii i-au dat șuturi. Dar, cu toate acestea, iartă și ia lucrurile așa cum vin. Cu bune și cu rele. Se ridică și merge mai departe. Pentru că știe că la un moment dat lucrurile se vor schimba și viața va fi mai liniștită și mai așezată. Chiar dacă omul de astăzi a ajuns destul de sus, nu a uitat să fie om cu cei ce merită. Uneori mă întreb de unde își regăsește forța să o ia de la capăt.

Pentru mine este un model de familist. Oricât de ocupat ar fi, oricât de târziu ar ajunge acasă, tot timpul reușește să fie prezent în viața copiilor și a familiei sale. Seva și-o trage din zâmbetul celor dragi și din îmbrățișările pline de căldură ale oamenilor apropiați sufletului său. Chiar și atunci când lucrurile nu au fost cum și-ar fi dorit, a știut să ofere liniștea celor dragi lui. Și asta spune multe despre tăria lui ca și om. Nu este ușor să lași problemele la ușă și să te dedici total familiei, atunci când intri în casă.

Omul de astăzi m-a învățat să iert chiar și atunci când uman nu ai cum să faci lucrul ăsta. De la omul de astăzi am învățat ce înseamnă să ai răbdare, pentru că lucrurile se vor așeza într-un mod sau altul. Și nu în ultimul rând, de la omul de astăzi am învățat ce înseamnă dedicarea față de tot ceea ce faci. Poate că, dacă noi toți am pune mai mult suflet în ceea ce facem, lucrurile ar evolua în mai bine. Nu sunt genul de om care să mă joc în cuvinte, dar sufletul unui om se vede atunci când deși ar putea să facă rău, preferă să facă binele. Chiar dacă binele înseamnă să îți fie ție rău. Sunt lucruri pe care doar sufletele nobile le pot înțelege.

Omul despre care scriu astăzi este Marius Dangă, unul dintre oamenii apropiați sufletului meu. Strict pentru ceea ce este el ca OM. Am avut destul de multe momente în viață, în care, deși toți îmi întorceau spatele, el mi-a oferit ajutorul fără să aștepte ceva în schimb. Marius, dincolo de partea politică în care este implicat, este un om simplu. Cu trăiri normale, cu mulți prieteni, cu stări normale, dar cu sufletul bun. Este acel gen de om care, chiar și atunci când este supărat știe să ia ce e mai frumos din supărare. Nu de puține ori a fost omul care m-a temperat atunci când situația o cerea. Cu mult calm și cu multă prietenie.

Pentru Marius, faptele fac mai mult decât cuvintele. Știe că un OM este suma faptelor sale și nu a cuvintelor mari pe care le folosește. Iar în acțiunile sale știe că este un Dumnezeu acolo sus care vede și notează. Nu încearcă să schimbe oameni, îi ia așa cum sunt ei. Și asta pentru că știe că fiecare om este unic. Cel mult, dacă nu este pe aceeași lungime de undă cu tine, se depărtează. În tăcere și fără multă zarvă.

Marius rămâi așa cum ești – păstrează-ți sufletul bun pe care îl ai. Indiferent de cât de greu este. Pentru că poți fi oază de liniște pentru cei ce au ochi să vadă. Și știu să simtă omul în profunzimea lui și nu se iau doar după suprafață.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 29 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi voi scrie despre un om pe care îl cunosc de foarte mult timp. Încă de pe vremea în care eram în aceeași echipă pe organizare de evenimente. Un om pe care și atunci, ca și acum te puteai baza. Un om care, dincolo de modul lui de a fi, muncea de îi săreau pingelele. Un om care a reușit să treacă peste momentele încărcate de stres cu fruntea sus. Atunci când știam că la un eveniment pe care îl organizam era și omul de astăzi, eram cu mult mai relaxat. Pentru că știam că lucrurile sunt făcute cu simț de răspundere.

În acea perioadă eram aproape începători în organizarea evenimentelor și uneori ne prindeam urechile. Dar, ne scoteam prin unitatea de care dădeam dovadă. Chiar dacă eram din departamente diferite, atunci când era nevoie de ajutorul nostru, îl ofeream. Poate și pentru că activam într-un domeniu în care eram storși de energie constant. Atunci personal, mi-am dat seama că este un om pe care te poți baza. Și care știe să își facă cât mai bine treaba. Știți ce fain este să ai oameni în echipă pe care să te poți baza? Și despre care să știi că fac lucrurile așa cum trebuie?

După perioada organizărilor de evenimente fiecare s-a dus pe drumul său. Și nu am mai interacționat de foarte multe ori. Dar, despre omul de astăzi auzeam doar lucruri pe care le știam deja. Lucruri pozitive. Profesionalismul omului de astăzi a fost sesizat și de alții. Și este și normal să fie așa. Mai ales că omul de astăzi a ajuns prin munca lui acolo unde este astăzi. Chiar dacă a început de jos, a știut să își facă treaba cu responsabilitate. Și asta a ajutat-o în evoluția ei personală.

Dar, dincolo de profesionalismul și responsabilitatea de care dă dovadă, omul de astăzi este un om fain. Pentru cei care ajung să îl cunoască cât de cât. Ca orice om profesionist și-a creat un mic scut de protecție. Și asta și datorită oamenilor care, la un moment dat au căutat să îi facă rău. Dar, dincolo de scut este un om normal, cu nevoi normale, cu trăiri normale. Un om ca oricare altul. Poate un pic mai exigent cu el și cu cei din jurul lui. Poate că este și normal – atunci când îți faci lucrurile bine, ai pretenția și de la ceilalți să fie la fel.

În 2006, atunci când am lucrat împreună, nu conta că e vânt, ploaie sau cald. Trebuia să ne ducem treaba până la capăt și asta era ceea ce conta. Erau și momente de sincope, atunci când omul de astăzi ceda. Dar, în acel moment, echipa îl ridica și o lua de la capăt. M-a uimit tenacitatea omului de astăzi. Precum și dorința lui de a reuși. Două ingrediente ce nu lipsesc oamenilor de succes.

Omul despre care vorbesc astăzi este Maria Haraga, unul din profesioniștii pe care am avut norocul să îi cunosc. Ba mai mult, am avut șansa să lucrez împreună cu ei. Și împreună să reușim să organizăm evenimente de calitate. Chiar dacă, la momentul respectiv ne luăm șuturi de la cel sub care activam. Maria este acel gen de om care își lasă amprenta pe unde trece. Și căruia îi place să dea totul la locul de muncă. Pentru că știe că dacă își face treaba bine, alții vor avea încredere din ce în ce mai mare.

Am învățat de la Maria că dacă vrei să reușești poți. Indiferent de obstacolele pe care le întâlnești. Și am învățat că dacă perseverezi și îți faci munca cu responsabilitate, nu ai cum să nu evoluezi. Se spune că oamenii puternici nu sunt doborâți de greutăți. Ei se clatină și merg mai departe. Cam asta face și Maria de când o știu. Nu se lasă doborâtă de obstacole. Ori le ocolește,. ori le dă la o parte. Dar, duce treaba la final – pentru că așa știe ea să își facă munca – cu responsabilitate.

Glumind aș putea spune că oricine ar trebui să aibă o Maria în echipă.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 28 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi voi vorbi despre o persoană pe care o știu încă din timpul facultății. Acel tip de om căruia nu-i place să iasă în evidență dar, care prin modul său de a fi nu are cum să rămână în anonimat. Nu știu dacă știți acel tip de oameni care emană energie pozitivă în jurul lor. Și care influențează oameni doar prin exemplul lor personal. Acel tip de om care dă un exemplu pozitiv de comportament. Om care încearcă să învețe și pe alții din experiențele prin care trece.

Omul de astăzi este unul dintre acei părinți pe care îi apreciez foarte mult. Acel gen de părinți care se sacrifică 100% pentru copiii săi. Și care, după cum am spus mai sus, încearcă să învețe și alți părinți din propriile experiențe. Este adevărat că fiecare părinte este unic, dar sunt lucruri comune în educația copiilor. Atunci când ai 3 copii pe mână nu prea mai ai timp de tine. Cu toate acestea, omul de astăzi nu știu cum face, că îl văd destul de activ. Este acel gen de om căruia îi place să își lase amprenta acolo pe unde trece.

Un om simplu, dar în acea simplitate pe care o afișează există o profunzime ascunsă. Încă din timpul facultății am remarcat simplitatea de OM mare pe care o are. Prin modul său de a fi, se face plăcut fără un efort foarte mare. Este un om care modelează caractere și dezvoltă personalități. Ale propriilor copii, dar și ale altor copii influențați de părinții care îi citesc sfaturile și experiențele. Ne-am intersectat destul de des în facultate, dar mai puțin după. Cu toate acestea de fiecare dată când ne întâlnim parcă suntem pe aceeași undă. Avem aproximativ aceleași principii și poate că și din această cauză.

Omul despre care vorbesc astăzi este Irina Nichifiriuc – o mamă căreia nu-i place să treacă viața pe lângă ea. Un model pentru majoritatea de dăruire totală pentru proprii copii. O mamă căruia îi pasă de viitorul luminos al propriilor copii. Un om care pune accent pe fericirea copiilor venită din bucurie și nu pe fericirea venită din lucruri. Este un exemplu pe care oricare dintre noi, părinții, îl poate lua ca reper. Și asta pentru că am avea de învățat multe de la ea. De la responsabilitate și până la dăruire. De la simplitate și până la implicare totală în ceea ce privește educația copiilor. Nu sunt cuvinte mari. Sunt o parte dintre calitățile pe care eu le văd la Irina.

De felul meu nu sunt adeptul cursurilor de parenting. Dar, atunci când Irina scrie ceva despre partea de educație a copiilor mă face să stau pe text mult. Pentru că nu o face din postura de părinte atotștiutor, dătător de sfaturi pentru ceilalți. Scrie din propria experiență și uneori nici măcar nu își permite să ofere sfaturi părinților. Pentru că Irina înțelege că fiecare părinte este unic și erou pentru proprii copii. Dacă te regăsești din punctul de vedere al relației tale cu propriul copil în ceea ce scrie Irina, bine, dacă nu, e la fel de bine.

Irina Nichifiriuc a fost unul dintre studenții buni de la Marketing ai generației mele. Și cu toate acestea a ales să se implice total în viața de familie. Ceea ce spune multe despre modul ei de a vedea lucrurile cu adevărat importante. Pentru ea, contează mult mai mult lucrurile și faptele care îi aduc încărcătură sufletească. Poate vă veți întreba – ce este așa de special la o mamă cu trei copii? Încercați și veți afla cât este de greu să te implici total în educația fiecărui copil în parte, dar în același timp să investești și în dezvoltarea ta ca om. Pentru că atunci când tu ești împăcat cu tine, poți da din pacea ta și celor din viața ta.

Irina Nichifiriuc dă-mi voie să îmi scot pălăria în fața ta. Ești un model de părinte total implicat. Continuă ca din experiențele tale să oferi povești și nouă, celorlalți părinți. Pentru că, să știi că mai sunt părinți care se regăsesc în experiențele tale.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 26 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

A venit ziua să vorbesc despre un fost coleg de clasă. Pentru că merită să intre în categoria oamenilor frumoși pe care i-am cunoscut de-a lungul vieții mele. Nici nu știu dacă se așteaptă, nici nu știu dacă va fi o surpriză plăcută pentru el sau nu. Dar, m-am hotărât să scriu despre el pentru că îl știu de foarte mult timp și pentru că, de-a lungul timpului și-a respectat principiile și convingerile cât se poate de nealterate. Ca orice om a avut căderi, dar a avut puterea să se ridice și să meargă mai departe. Strângând din dinți și ridicându-și ochii spre cer.

Mulți dintre voi l-ați auzit luând interviuri la una din televiziunile mari ale României, alții dintre voi îl cunoașteți în persoană. Omul despre care scriu astăzi a avut suișuri și coborâșuri. Dar, toate acestea l-au transformat în omul de astăzi. Dacă vreți, toate întâmplările prin care a trecut i-au adus plus-valoare. Cu siguranță că, în acest moment privește viața sa cu mulțumire și cu recunoștință. Omul de astăzi poate fi unul din acele modele pe care ni le putem lua, atunci când discutăm despre viața de familie. Este unul dintre oamenii care luptă și nu se dă bătut, doar ca familia sa să fie fericită. Într-o perioadă în care auzi în stânga și dreapta că oamenii se despart, el este un familist convins.

A avut o evoluție interesantă în drumul său spre a deveni un OM frumos. A avut momente în care a fost jos  – ca fiecare om de altfel. Dar, a avut puterea să se ridice și să o ia de la capăt. De data asta viața i-a ales un drum mai lin și mai plin de momente frumoase. Pentru că viața răsplătește oamenii puternici și oamenii care luptă pentru ei și pentru cei de lângă ei. Și toate întâmplările prin care a trecut, l-au făcut să vadă viața cu o profunzime pe care rar am întâlnit-o în zilele de astăzi. S-a transformat într-unul din acei oameni care privește mai mult decât forma lucrurilor.

Am avut și lucruri de învățat de la omul de astăzi. Chiar dacă nu știe lucrul acesta și nu i-am spus-o niciodată. Am învățat că atunci când nu renunți reușești să îți găsești drumul. Oricât de greu ar fi acesta la un moment dat va deveni lin. Doar trebuie să ai răbdare. Mi-aduc aminte și acum cum în generală îi spuneam ruygbistul. Din punctul meu de vedere și-a păstrat și peste ani porecla asta – oricâte placaje i-a făcut viața, până la urmă s-a lăsat păgubașă.

Omul de astăzi este Cezar Elisei, fostul coleg din 1-8. Viața l-a făcut să ridice un zid aparent de apărare. Dar, dacă privești dincolo de zid, găsești un om fain, cu principii solide de viață. Și care încearcă să mai spună și altor oameni că te poți ridica. De fiecare dată când îl văd prin cartier alături de soție și de copil, văd imaginea stâlpului pe care se pot sprijini cei dragi lui. Dacă stai la vorbă cu el, îți dai seama din primele cuvinte că ai de-a face cu un om de o profunzime aparte. Și asta te face să privești și tu viața cu alți ochi. Pentru că viața nu înseamnă doar mâncare, băutură și alte lucruri generatoare de plăceri. Viața înseamnă suflet. Iar Cezar și-a dat seama că sufletul este cel ce ne dă bucuria sau durerea, liniștea sau agitația de zi cu zi.

Cezar poate că rândurile de mai sus sunt doar cuvinte. Dar, dincolo de cuvinte tu știi ce ai de făcut. Eu doar vreau să îți spun să o ții tot așa. Pentru că ești unul dintre acei oameni care văd profunzimea vieții.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 25 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Păi hai să ne gândim un pic la următoarele lucruri. Întâi să vorbim despre copiii femei – așa este elegant. Dragelor gândiți-vă un pic la ce visați când erați mici. Acum se întâmplă lucrurile la care ați visat. Când erați mici stăteați în fața oglinzii și vă aranjați cât mai frumos, astfel încât să fiți elegante. Probați hainele mamelor și era o adevărată tragedie atunci când ai voștri vă pregăteau de școală. La fel și acum – vă place să fiți cât mai elegante, să fiți cât mai bine aranjate. Jucăriile din copilărie s-au transformat în lucruri palpabile care vă dau o notă de feminitate. Când erați mici, magazinul vostru de haine era dulapul mamei. Astăzi nu vă puteți hotărî asupra hainelor care vă aranjează. La câte opțiuni sunt acum este și de înțeles.

La fel era și atunci când visați în copilărie la prinți. Și la momentul în care veți deveni mirese. Acum, fiți sincere cu voi și gândiți-vă la bărbatul viselor voastre? Nu seamănă cu un prinț? Când erați mici vă plăcea să vă jucați în bucătăria de jucărie. Astăzi vă jucați în bucătăria reală, cu oale, cu farfurii și feluri de mâncare diverse. La fel, când erați mici, vă plăcea să plimbați bebelușii de jucărie prin casă. Acum sunteți grijulii cu odraslele voastre, de când sunt mici și până când devin adulți. Și multe altele făceați în copilărie în joacă, iar astăzi le faceți pentru că trebuie. Dar, lucrul cel mai important constă în faptul că toate aceste lucruri acoperă copilul din voi. Pentru că acum aveți griji. Totuși, mai lăsați să iasă copila din voi la suprafață. E mai frumos să faceți totul în joacă.

Acum dragi băieți maturi, să ne gândim la noi și la copilăria noastră. Când eram mici, ne plăcea să ne jucăm cu mașinuțele. Să facem scenarii cu mașini, să ne dorim cele mai cele mașinuțe. Eventual cu telecomenzi și ultimele apărute. Nu credeți că și acum ne dăm de-a dura atunci când avem șansa să conducem o mașină trăsnet? Vă mai aduceți aminte când o parte dintre noi jucam fotbal de dimineața până seara? Acum, gândiți-vă dacă nu ați da orice să fiți prezenți la un meci de fotbal, sau orice alt sport. Mai țineți minte de câte jocuri de ”hoții și vardiștii” am jucat. Acum, unii dintre noi sunt polițiști, alții infractori. E un pic mai dur jocul acum, dar este imaginea în oglindă a unui joc din copilăria noastră.

Vă mai aduceți aminte cum, atunci când tații noștri nu erau acasă, foloseam aparatul de ras? Atunci ne doream să fim cât mai repede mari. Acum, facem chestia asta zilnic și uneori este așa de chinuitor. Dacă am fi știut noi ce înseamnă bărbieritul? Când eram mici, ne plăcea câte o fată și zâmbeam ștrengărește când o vedeam. Acum, unii dintre noi, se uită lung pe stradă după fetele/femeile care ne atrag privirea. Mai țineți minte când ne luam la bătaie de la lucruri mărunte ca să ne afirmăm bărbăția? Și după ne împăcam aproape imediat și continuam joaca. Astăzi, copiii bărbați se pot bate și după merg la bere. Bine, durează un pic mai mult până când merg la bere, dar până la urmă se împacă. Cu alte cuvinte suntem copia fidelă a copilului de acum 20-30 de ani. Doar că avem un pic mai multe responsabilități și un pic mai multe lucruri de făcut.

Unii dintre noi, fie bărbați sau femei ne trăim copilăria și acum. Și dacă ați ști ce sentiment fain este. Să faci lucrurile din joacă și să îți placă la nebunie ceea ce faci. Și da, viața de adult poate fi la fel de frumoasă cum ne-am imaginat-o în copilărie. Mai ales dacă îți păstrezi în minte că ești un copil bărbat sau un copil femeie. Lucrurile se întâmplă cam la fel, doar noi le dăm o altă importanță.

”Copilăria durează toată viață. Ea se întoarce mereu pentru a însufleți secțiuni mari ale vieții de adult. Poeții ne vor ajuta să găsim copilăria vie din noi, această lume permanentă, durabilă, de neclintit.”  – Gaston Bachelard

The post Copiii bărbați și copiii femei appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Ei, dragii mei astăzi voi scrie despre o persoană care are o sursă infinită de magie. Este un om care te face să te întrebi de unde își extrage energia de a ajuta oameni. Și de a nu se opri atunci când lucrurile par că o iau razna. Poate că are un loc secret plin doar de oameni buni. Care fac persoana în cauză să continue. Să continue să facă oameni să zâmbească. Să coaguleze oamenii în jurul său pentru cauze nobile. Și asta fără să dea senzația că se forțează să facă bine. În ziua de astăzi e greu să faci bine, dar să mai convingi și pe alții să ți se alăture e aproape imposibil. Dar, omul de astăzi reușește acest lucru an de an.

Dacă o vezi în zilele ei bune, stai și te întrebi dacă e chiar ea persoana care face lucrurile să se miște. Pentru că se bucură de viață ca și un copil și îi place să facă totul din joacă. Poate că acesta este și secretul reușitei. Știți ce greu este să convingi oamenii să se alăture unor cauze nobile, fără să planeze asupra ta suspiciunea? Extraordinar de greu. Și o spun din proprie experiență. Ei, dar ea reușește în primul rând pentru că are cuvânt și an de an, banii ajung acolo unde este mai mare nevoie de ei.

Este una dintre acele persoane pe care eu personal nu le-am văzut capitulând. Deși probabil că ar fi avut motive destule. Ba mai mult și-a păstrat vioiciunea și zâmbetul pe buze. Indiferent de cât de greu i-ar fi munca zilnică și indiferent de piedicile pe care le-a întâmpinat. Uneori stai și de întrebi, dacă astfel de oameni nu s-au plictisit să facă fapte bune. Sună ciudat, dar când încerci să ajuți oameni dai din energia ta. Și se întâmplă uneori să obosești. Mai ales dacă ai ”prieteni” care să te ”ajute să te lupți cu morile de vânt”.

Din punctul meu de vedere este unul din creatorii de bine din orașul nostru. Și de astfel de oameni are nevoie Iașul. Pentru că din fapte bune se nasc alte fapte bune. Și uite așa cresc lucrurile frumoase ce se pot întâmpla în orașul nostru. Omul de astăzi poate fi numit fără a greși un trendsetter în ale faptelor bune. Chiar dacă uneori pare o persoană aeriană, atunci când este vorba despre proiecte serioase este o persoană cu picioarele adânc înfipte în pământ.

Omul despre care vorbesc astăzi este Georgiana Vieru – creator de fapte bune. Nu am interacționat foarte mult, dar ne știm de ceva timp. Dar, dacă ești pe aceeași lungime de undă, nu contează de câte ori te întâlnești, ci anume discuți atunci când te întâlnești. Georgiana este unul dintre oamenii din spatele evenimentului Balul La Castel – unul dintre evenimentele sociale fanion ale orașului. Un eveniment care a început timid, dar care a ajuns la un nivel de notorietate ridicat. Și asta pentru că evenimentul a fost creat pentru cei ce au nevoie de ajutor.

Georgiana este omul care te poate determina să ai o cauză. Și te poate ajuta să îți faci un obicei în a ajuta oamenii mai puțin norocoși ca tine. Pentru că ea îți prezintă normalitatea de a face bine ca pe o terapie de liniștit sufletul. Și știți ce? Este o terapie tare bună  – terapia faptelor bune. Te ajuți pe tine, ajuți și pe alții. Dacă vreți să vedeți cu ce se mănâncă această terapie, luați legătura cu Georgiana și vă explică ea. Dacă și-ar pune în cap sunt sigur că ar deveni cel mai tare coacher în terapia faptelor bune.

Felicitări Georgiana pentru modul în care știi să convingi și alți oameni să se alieze în realizarea de fapte bune. Keep going și nu gândește-te că prin orice faptă bună făcută prin intermediul tău, ajuți sufletele să nu se piardă în deznădejde.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 22 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.