Morţii îi place umorul

Dimineaţă citisem câteva ştiri legate de moartea lui Ioan Gyuri Pascu, dar nu am avut timp să stau şi să citesc totul. Doar m-am întristat. Pentru că, din păcate România rămâne mai săracă, mai tristă. Poate îmi veţi zice că exagerez, dar Ioan Gyuri Pascu era unul dintre oamenii care reuşeau să ne aducă zâmbetul pe buze. Îmi aduc şi acum aminte când Grupul Divertis venea în Iaşi, la Casa Sindicatelor, oamenii veneau la spectacol şi pentru el. Și m-am gândit că mortii ii place umorul.

images

Avea ceva care îl făcea special. Poate modul lui de a interpreta şi de a intra în pielea personajelor. Sau poate că simţul umorului pe care îl simţeai doar uitându-te la el. Avea şi sare şi piper. Nu cred că exagerez când spun că mulţi dintre noi, am crescut cu grupul Divertis şi că mulţi dintre noi am râs la glumele lui Ioan Gyuri Pascu.

Dar, se pare că mortea este fascinată de umor şi a vrut să aibă propriul furnizor de glume bune. Şi s-a gândit să îl ia pe Ioan Gyuri Pascu dintre noi. Lăsându-ne mai trişti, mai lipsiţi de umor. Scena stand-up comedy va fi de astăzi mai săracă şi mai fără sare şi piper. Dacă toţi oamenii de stand-up comedy, ar avea 10% din Ioan Gyuri Pascu, probabil că sălile ar fi arhipline şi mai mari.

Îmi aduc aminte de un episod, din 2005, când o parte din grupul Divertis a avut spectacol la Iaşi. Şi s-au cazat la Unirea, acolo unde eram recepţioner. Şi îmi aduc aminte că, într-o seară, Ioan Gyuri Pascu nu avea somn şi a coborât în holul recepţiei, să mai stea de vorbă cu „drăguţii de la recepţie”. Aşa era el, un om simplu, fără ifose de vedetă. Şi asta m-a frapat atunci – simplitatea pe care o arăta şi modul prin care se făcea plăcut oamenilor. Nici nu mai ştiu despre ce am vorbit în acea noapte, dar ştiu că am stat de vorbă 2 ore, care au trecut ca gândul. Ceea ce mi-a rămas în minte a fost simplitate lui si poate tristeţea pe care uneori nu reuşea să şi-o ascundă. În seara-noaptea aceea, Ioan Gyuri Pascu, spunea că umoriştii sunt oameni normali, cu tristeţi normale şi cu drame pe care trebuie să le ascundă când intră pe scenă.

Astăzi, când se caută senzaţionalul şi lucrul care vinde şi face audienţă, moartea lui Ioan Gyuri Pascu, aproape că a trecut neobservată. A ieşit din scenă fără să primească aplauzele pe care le merită. Au fost scrise articole în presa centrală, pentru a anunţa decesul lui şi pentru a-i prezenta o scurtă biografie. Poate că merita mai mult, dar în timpul de astăzi, moartea lui a fost banală şi nu aducea audienţă, pentru a fi tratată mai amplu. Dacă Ioan Gyuri Pascu murea într-un mod dramatic, demn de filmele poliţiste, probabil că avea dedicate emisiuni şi la televiziunile centrale.

Din păcate moartea nu alege. Pentru ea nu contează dacă eşti bogat, sărac. vedetă, un om simplu, umorist sau altfel de artist. Nu ştii când vine şi nu ştii cum te găseşte. Pentru că moartea nu are timp să aştepte. Nici măcar un număr de umor prezentat de Ioan Gyuri Pascu. Ea vine, te ia şi pleacă. Şi astăzi a venit şi a luat un om care ne aducea buna-dispoziţie.

Dumnezeu să te ierte Ioan Gyuri Pascu!

Lasă un răspuns