Parintii – copii

Recunosc postarea asta este inspirata de suferinta prin care trece in aceste clipe poetul Adrian Paunescu. Nu voi discuta despre ce a facut bine sau ce nu a facut omul Paunescu – pentru ca are cine sa ii ceara socoteala pentru toate cele facute.
Voi vorbi despre suferinta prin care trece el – marele poet Adrian Paunescu, dar nu in ultimul rand suferinta prin care trece fica sa.
Cat stateam si ma uitam la stirile despre starea de sanatate a poetului, nu am putut sa nu ma gandesc la parintii mei. E foarte greu sa recunoastem ca parintii imbatranesc si ca poate mai sunt putini anii in care ii vom mai avea alaturi, dar lucru asta se intampla si nu avem cum sa oprim timpul in loc.
Daca ma uit la comportamentul meu fata de ai mei parinti din ultimii ani nu sunt foarte mandru de mine. Mi-au suportat multe iesiri, multe ridicari de voce, multe momente in care nu le-am oferit respectul cuvenit. Acum imi dau seama cat de mult am gresit in fata lor. Nu vreau sa ma gandesc la momentele in care Doamne pazeste ar trebui sa imi vad parintii tinuti in viata doar de aparate. Doar ma gandesc la lucrul asta si imi apar lacrimile.
E greu sa realizezi ceea ce ai atunci cand acea bogatie este langa tine. Dar incepi sa realizezi cat de mult ii iubesti si cat de mult ii respecti, atunci cand realizezi ca imbatranesc.
Am avut multe de invatat de la amandoi – respectul fata de semeni, iubirea dreptatii, pastrarea onestitatii indiferent de situatia materiala, buna crestere, etc. De fapt ceea ce sunt acum sunt datorita lor si educatiei primite de la ei.
Sper ca intr-o buna zi si Iustina sa poata spuna acelasi lucru despre parintii ei.
Macar ma bucur ca am reusit sa le aducem o mare bucurie, prin aparitia Iustinei – o minune de copil. Ma uit in fiecare zi la ea cum creste si incep sa inteleg ceea ce simteau parintii nostri atunci cand ne loveam sau ne era rau.
Poate ca par prea lacrimogen, sau poate telenovelist, dar fiecare din noi trebuie sa aiba aceste sentimente fata de proprii parinti.
Macar acum cand timpul deja a trecut mult prea repede sa incercam sa ii facem mandri de noi si sa nu le mai pricenuim neplaceri.
Iar atunci cand m-am insurat pe langa sotia pe care am ales-o m-am imbogatit cu inca 2 parinti, carora le multumesc pentru cum au crescut-o si educat-o pe Simona.
Va multumesc tati si mame si sper ca in viitor sa fiti mandri de copii Simona si Ionut.
Sarutari de maini si cele mai alese sentimente din partea copiilor vostri.
Tot respectul pentru omul Paunescu, dar felicitari imense pentru parintele Adrian Paunescu – modul in care a stiut sa ii fie alaturi fetita spune multe despre el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.