Astăzi am să vorbesc despre un om pe care îl cunosc de vreo 16 ani. Nu de ieri, nu de azi, ci de prin 2001. Și de când îl cunosc nu m-a dezamăgit niciodată. Spun de la început că am să vorbesc despre acest om fain, din perspectiva unui om simplu și nu a unui om cunoscut. Omul de astăzi este unul dintre oamenii apropiați sufletului meu. Nu am spus-o până acum, dar este unul dintre acei oameni care mi-a fost și ne-a fost alături la greu. Și nu doar la bine. Este acel tip de om care se lasă pe el, pentru a ajuta pe cei mai puțini norocoși. Dar, o face fără să se laude, o face în tăcere. Și doar cei apropiați lui știu. Și mai știe și Dumnezeu.

Omul despre care scriu astăzi este unul dintre cei mai sufletiști oameni pe care l-am cunoscut eu. Nu au fost puține momentele în care viața și oamenii i-au dat șuturi. Dar, cu toate acestea, iartă și ia lucrurile așa cum vin. Cu bune și cu rele. Se ridică și merge mai departe. Pentru că știe că la un moment dat lucrurile se vor schimba și viața va fi mai liniștită și mai așezată. Chiar dacă omul de astăzi a ajuns destul de sus, nu a uitat să fie om cu cei ce merită. Uneori mă întreb de unde își regăsește forța să o ia de la capăt.

Pentru mine este un model de familist. Oricât de ocupat ar fi, oricât de târziu ar ajunge acasă, tot timpul reușește să fie prezent în viața copiilor și a familiei sale. Seva și-o trage din zâmbetul celor dragi și din îmbrățișările pline de căldură ale oamenilor apropiați sufletului său. Chiar și atunci când lucrurile nu au fost cum și-ar fi dorit, a știut să ofere liniștea celor dragi lui. Și asta spune multe despre tăria lui ca și om. Nu este ușor să lași problemele la ușă și să te dedici total familiei, atunci când intri în casă.

Omul de astăzi m-a învățat să iert chiar și atunci când uman nu ai cum să faci lucrul ăsta. De la omul de astăzi am învățat ce înseamnă să ai răbdare, pentru că lucrurile se vor așeza într-un mod sau altul. Și nu în ultimul rând, de la omul de astăzi am învățat ce înseamnă dedicarea față de tot ceea ce faci. Poate că, dacă noi toți am pune mai mult suflet în ceea ce facem, lucrurile ar evolua în mai bine. Nu sunt genul de om care să mă joc în cuvinte, dar sufletul unui om se vede atunci când deși ar putea să facă rău, preferă să facă binele. Chiar dacă binele înseamnă să îți fie ție rău. Sunt lucruri pe care doar sufletele nobile le pot înțelege.

Omul despre care scriu astăzi este Marius Dangă, unul dintre oamenii apropiați sufletului meu. Strict pentru ceea ce este el ca OM. Am avut destul de multe momente în viață, în care, deși toți îmi întorceau spatele, el mi-a oferit ajutorul fără să aștepte ceva în schimb. Marius, dincolo de partea politică în care este implicat, este un om simplu. Cu trăiri normale, cu mulți prieteni, cu stări normale, dar cu sufletul bun. Este acel gen de om care, chiar și atunci când este supărat știe să ia ce e mai frumos din supărare. Nu de puține ori a fost omul care m-a temperat atunci când situația o cerea. Cu mult calm și cu multă prietenie.

Pentru Marius, faptele fac mai mult decât cuvintele. Știe că un OM este suma faptelor sale și nu a cuvintelor mari pe care le folosește. Iar în acțiunile sale știe că este un Dumnezeu acolo sus care vede și notează. Nu încearcă să schimbe oameni, îi ia așa cum sunt ei. Și asta pentru că știe că fiecare om este unic. Cel mult, dacă nu este pe aceeași lungime de undă cu tine, se depărtează. În tăcere și fără multă zarvă.

Marius rămâi așa cum ești – păstrează-ți sufletul bun pe care îl ai. Indiferent de cât de greu este. Pentru că poți fi oază de liniște pentru cei ce au ochi să vadă. Și știu să simtă omul în profunzimea lui și nu se iau doar după suprafață.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 29 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Dar vă întreb un lucru. Nu v-ați săturat de superficialitatea pe care o avem cu toții, atunci când privim doar forma lucrurilor? Copiii și tinerii ce pot să învețe bun despre România, dacă aud adulții că s-au săturat de România? Da, aveți dreptate, în țara asta sunt multe lucruri cum nu ar trebui să fie. Dar oare noi ce-am făcut să le îndreptăm? America este cunoscută pentru spiritul naționalist – oare de la recentele atentate, americanii se gândesc să emigreze? Sau rămân pe pământurile Americii? Da, nu suntem respectați în propria noastră țară. Aveți dreptate. Dar, vă rog, gândiți-vă la cum am ajuns să nu ne fie respectate drepturile. Națiunea nu este reprezentată doar de cei ce o conduc, ci de tot poporul.

Neamul românesc parcă este anesteziat de dorința de a trăi bine. Iar binele acesta este așa de diferit pentru fiecare om de pe pământurile acestea… Nu ne mai gândim la altceva decât la a ne fi nouă și familiei noastre bine. România are destule resurse umane pentru ca ea să meargă mai departe. Doar că acei oameni stau într-o stare de amorțire asumată sau indusă. Am uitat de eroii care au luptat pentru pământurile acestea. Am uitat de fiecare bunicuță care cu mâinile ei brăzdate, au crescut  viitorii oameni mari. Am uitat de tradiția și cultura noastră românească și de spiritul românesc. Am uitat să iubim necondiționat țărișoara asta și să o ajutăm așa după cum poate fiecare.

Poate că fiecare ar trebui să ne întrebăm, ce înseamnă să fim români. Și să ne iubim țara. Pentru că România poate însemna acasă, acolo unde simți nevoia să revii, de oriunde ai fi. România reprezintă oameni, tradiții, obiceiuri. Spiritul românesc este reprezentat de fiecare sat uitat și de agitația fiecărui oraș. Frumusețea României este dată de munți, de mare, de păduri (alea care au mai rămas), de unicitatea fiecărui colțișor din țara asta. Dacă stai și frunzărești un pic istoria țărișoarei acesteia, vei vedea că multe din lucrurile de acum, au la bază românași de-ai noștri.

România nu înseamnă doar politicieni corupți, ci și oamenii de la sate. România nu este reprezentată doar de analfabeții aflați în diverse poziții de conducere, ci de oamenii frumoși pe care îi întâlnești în fiecare zi. România nu poate fi caracterizată doar pentru că în fața ies cu majoritate oameni superficial, ci de oamenii cu bun simț care stau liniștiți, fără să epateze. România nu este caracterizată doar de mitocanii pe care îi întâlnești de-a lungul timpului, ci de oamenii care sar să ajute fără să li se ceară ajutorul. În fiecare dintre noi este o Românie mai mică și așa cum o vedem noi, așa o și găsim în fiecare clipă.

Tu, eu și prietenii noștri formează România. Cu visele și principiile fiecăruia. Ceea ce nu vrem să înțelegem, este că România va merge înainte, dacă și noi punem umărul. Acolo unde putem să ne punem amprenta să o facem. Pentru că prin bunătatea noastră, putem schimba filosofia celorlalți despre români. Să învățăm din nou să avem încredere în țara asta și în tot ce reprezintă ea. Și să nu mai tăcem atunci când conducătorii decid în defavoarea neamului românesc și a țării noastre.

Apreciem din ce în ce mai puțin ce avem. Îmi spunea o prietenă că a avut musafiri de prin Africa. Și oamenii ăștia au rămas uimiți de cât de mult verde este în oraș. Nouă ni se pare normal să fie așa și am început să considerăm un drept și nu o binecuvântare. Am uitat de România! Totul dispare și parcă nu ne mai reprezintă – de la tradiții și până la păduri. Nu mai avem ochi să vedem calitatea oamenilor pe care îi întâlnim, ci vrem să cunoaștem cât mai mulți oameni. Ne urmărim scopul, indiferent de mijloacele prin care îl atingem. Acum, a fi român înseamnă doar o însemnare pe buletin, în dreptul cetățeniei. Atât și nimic mai mult. Conexiunea cu tot ceea ce înseamnă România frumoasă s-a rupt. Poate că și de aceea suntem atrași de mirajul financiar al străinătății.

Am uitat că putem să schimbăm România. Chiar dacă mai greu, România se poate schimba din interiorul fiecăruia dintre noi. Pentru că undeva, acolo, în adâncul sufletului nostru, spiritul românesc s-a refugiat și așteaptă o scânteie să revină la suprafață. Să începem să ne apreciem țara, așa cum ne-o apreciază străinii atunci când ajung în ea. Ei nu văd gropile din trotuare, ei se încarcă doar cu ce este frumos în țara asta. Dacă vom vedea și noi frumosul țărișoarei ăsteia, se vor rezolva și celelalte.

” Lăsați-mă să trăiesc în România!” – Gheorghe Hagi

The post Spiritul românesc appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi nu voi vorbi doar de un singur om frumos al Iașului. Voi vorbi despre mai mulți oameni frumoși ai Iașului. Pentru că așa este corect și pentru că toți oamenii frumoși de care voi vorbi astăzi au avut o contribuție definitorie la ceea ce este astăzi o persoană super-dragă sufletului meu. Da, astăzi este despre acei oameni care modelează caractere, care șlefuiesc personalități. Sunt cele mai importante persoane pe care le poți întâlni la început de viață. Atunci când îți faci bagajele ce te vor însoți toată viață. Sunt oamenii care de cele mai multe ori se lasă pe ei, pentru a oferi șansa omuleților de a crește frumos.

Persoanele despre care vorbesc astăzi sunt cele care au avut un impact hotărâtor asupra Iustinei și a multor altor copii. Sunt 3 persoane pe care viața mi le-a scos în față exact la timpul potrivit. Așa cum, atunci când olarul dă lutului o formă ce îți ia ochii, așa și persoanele de astăzi insuflă celor mici lucrurile cu adevărat importante în viață. Cum spuneam acum 2 ani, au ținut locul părinților, atunci când aceștia au fost plecați la muncă. Dar, mai mult de atât, au fost și primii profesori profesioniști în ale vieții pentru cei mici. Și încă mai modelează și mai șlefuiesc.

Astăzi voi vorbi despre cele 3 educatoare pe care le-a avut Iustina și care și-au pus amprenta pe dezvoltarea ei într-un mod cum nu se poate mai frumos. Este vorba în ordinea numerelor de pe tricouri de: Liliana Valicu, Lavinia Simargu și Luminița Durbală. 3 doamne care au știut cum să modeleze lucrurile frumoase ale Iustinei, dar și cum să corecteze defectele ei, fără a-i știrbi din personalitate. De la fiecare din ele Iustina a învățat câte ceva: hotărârea, perseverența, gingășia, buna-cuviință, corectitudinea. Și sunt doar câteva din lucrurile pe care și le-a însușit de la cei trei oameni frumoși.

Au fost modelele Iustinei, persoane deosebite, atât pentru Iustina, cât și pentru noi, părinții. Și cu siguranță sunt în continuare modele pentru copiii ce le trec prin mână și pentru părinții lor.  Sunt  doamne prin a căror mâna au trecut, trec și vor mai trece zeci de copii pe generație. Persoanele acestea ne-au învățat piticii să devină OAMENII de mâine. Și încă o mai fac.

Dacă ați fi văzut  cu cât drag își înconjurau copiii de la grupă și ce legătură s-a format între copii și doamnele educatoare….  Erau momente în care doar se priveau și fiecare știa ce are de făcut. Sunt  doamne cu sufletul mare, care își dedică timpul învățării copiilor despre primele reguli de conduită, primele reguli de convețuire, bunul-simt, altruismul,etc. Știu să le insufle copiilor principiile sănătoase după care să se ghideze în viață. Pentru că, oricât de buni părinți am fi, doamnele educatoare au fost alături de ei, atunci când noi eram angrenați în goana zilnică. Practic în lipsa noastră suplineau excelent rolul de părinți și îndrumători în viață.

OAMENII, Liliana,Lavinia, și Luminița au știut să fie hotărâte, dar cu dragoste, au știut să se facă plăcute copiilor, dar au știut să ți impună respect. Pentru Iustina cel puțin au fost atât de dragi doamnele, încât și acum  le aduce în discuție cu drag.

OAMENII frumoși se cunosc după cât de bine-plăcuți știu să se facă în fața copiilor. Și la câți copii au avut și încă mai au pe lângă ele, nu ai cum sa nu te gândești la ce suflete frumoase pot avea. Și la câtă dragoste reușesc să transmită copiilor dându-le astfel încredere în propriile forțe. Sunt modele pe care ai noștri copii și le-au însușit în primii ani de viață. Și cu siguranță că și peste ani își vor aduce aminte cu drag de ele. Iar zâmbetele vor însoți aducerea aminte.

Felicitări doamna Valicu, felicitări doamna Simargu, felicitări doamna Durbală pentru cum știți să oferiți propriul exemplu, de OAMENI, copiilor.

The post Oameni frumoși ai Iașului – episodul 16 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Ne-am cunoscut la 16 ani și de atunci am tot fost împreună. Este omul care mai târziu avea să îmi devină cel mai bun confident, cel mai bun prieten, cel mai apropiat suflet. A fost și este omul care își face timp să mă asculte și să mă sprijine. Trece de multe ori peste multe greșeli pe care le comit față de el. Și atunci când mă mustră o face cu zâmbetul pe buze. Nu am cum să mă supăr când mă ceartă, pentru că știu că o face cu dragoste. Este aliatul meu de zi cu zi, este omul față de care mă simt legat pe vecie. Și nu sunt simple vorbe spuse cu intenții mieroase.

Omul despre care voi vorbi astăzi este Durbaca Simona :). Este o vorbă : ”în spatele unui om puternic stă o femeie și mai puternică”. Așa este Simona – sub aparența unei sensibilități și a unei gingășii se ascunde o putere mare. Pe care trebuie să o recunosc nu am întâlnit-o la foarte multe persoane. S-a ridicat de foarte multe ori. Și a făcut-o cu zâmbetul pe buze, de parcă îi spunea vieții ”oricât de multe lovituri îmi vei da, eu tot am să mă ridic”. Atunci când am întâlnit-o prima dată, la 16 ani, am știut că îmi va deveni soție. Astăzi facem 9 ani de la căsătorie, 9 ani de când am ales să fim o singură ființă în cuget și în simțiri. Anul acesta am făcut în primăvară 18 ani de când suntem împreună.

De-a lungul acestor ani, Simona m-a învățat să iubesc pur, să fiu pozitiv, m-a definit ca și om fericit. Da, fericirea mea apare în momentul în care o văd fericită. Pentru că atunci când îi văd fericirea în ochi simt că viața a răsplătit-o. De felul ei este o luptătoare, nu se lasă cu una cu două. S-a ridicat de mai multe ori decât am căzut eu. Simona este acel gen de om ”bun de pus la rană”, atunci când nu ai intenții viclene. Cum te simte că încerci să o păcălești se transformă într-un om drept. Altcineva nu știu dacă mai putea să mă suporte așa cum o face Simona.

Dragii mei, așa s-a nimerit – ca ziua de miercuri, zi în care scriu despre oameni frumoși ai Iașului să cadă în 26 iulie, zi în care facem 9 ani de căsnicie. Fiecare minut, secundă, oră, săptămână și an au fost cum nu se poate mai aducătoare de energie pozitivă. Pentru că simt în fiecare moment cum mă învăluie dragostea și energia pozitivă, venite dinspre Simona. Dacă vreți Simona este sursa mea de energie, punctul meu de echilibru, sprijinul meu în momentele dificile ale vieții – momente ce nu au fost puține.

Simona mea este posesoarea unui al șaselea simț. Și acum țin minte un episod din 2009, atunci când era însărcinată. Eram în deplasare în Suceava cu jobul și pe una din străduțele din oraș, nefiind atent l-am pocnit pe unul care venea cu viteză. Nu au trecut nici 2 secunde de la producerea impactului, că telefonul meu sună și Simona mă întreabă dacă sunt bine, că are un feeling aiurea. Că o să mi se întâmple ceva urât. Vă dați seama că pe moment i-am spus că sunt în regulă, dar de atunci am învățat că simte lucrurile, momentele și persoanele care îmi fac rău. Și mă atenționează cu privire la ele.

Acum la 9 ani de când ai acceptat să îmi fii parteneră de drum, m-ai împlinit și pentru asta îți mulțumesc. Îți mulțumesc și pentru lecțiile de viață pe care mi le oferi zi de zi. Și pentru că mă înveți ce înseamnă să lupți, să te ridici de mult mai multe ori decât zilele în care cazi. Îți mulțumesc pentru cum știi să ții familia unită și cum ne protejezi cu dragostea ta. Îți mulțumesc și pentru momentele în care îmi ierți greșelile pe care le fac față de tine. Îți mulțumesc pentru tot ceea ce îmi dăruiești și te rog rămâi așa cum ești.

Sunt înconjurat și întâlnesc mulți oameni frumoși, dar faptul că acasă am un om special mă face să pot să lupt în fiecare zi, mă face să pot să fiu echilibrat. Și pentru asta îți voi fi recunoscător toată viața.

The post Oameni frumoși ai Iașului – episodul 12 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Oameni frumoși sunt foarte mulți în Iași, dar nu am ajuns eu probabil să îi cunosc pe toți. Dar, după cum am mai spus-o și în alte situații toate lucrurile se întâmplă la momentul potrivit. Probabil că atunci când va trebui îi voi întâlni și mai apoi voi avea ce scrie despre fiecare. Nu este greu să fii un OM frumos. De cele mai multe ori este chiar și distractiv să fii vertical și uman. Chiar dacă trebuie să investești multă energie, chiar dacă vor fi tot timpul oameni care te vor aștepta la colț să te pună la pământ. Dar știți care este caracteristica fiecărui om fain? Omul fain se recunoaște după lumina din ochi și zâmbetul de pe buze păstrat mereu – chiar și atunci când viața nu e tocmai prietenoasă cu tine.

OMUL despre care voi vorbi astăzi nu se așteaptă la așa ceva. Și asta pentru că este unul din oamenii foarte pragmatici pe care am ajuns să îi cunosc. Este acel gen de om care știe să fie și bine plăcut, dar știe să spună lucrurilor pe nume. Ne-am întâlnit acum 5 ani, atunci când ai noștri copii au ajuns să fie în aceeași grupă la grădiniță. Inițial nu știam cum să interpretez atitudinea și modul lui de a fi. Eram convins că nu avem prea multe lucruri în comun. Până într-o zi când acest OM mi-a schimbat din nou optica despre prima impresie pe care ți-o poate lăsa o persoană. Mai ales atunci când o cunoști mult prea puțin.

Dragii mei, OMUL de astăzi este unul dintre oamenii care au schimbat atitudini, care lucrează cu motivația celorlalți. Îi face să își dorească să aibă o viață sănătoasă și să își dea un restart modului lor de a fi. De multe ori își lasă familia și investește mult din timpul lui pentru a oferi ponturi celor care vor să aibă o viață sănătoasă. Dar, pe lângă activitatea lui obișnuită, OMUL acesta are mereu zâmbetul pe buze. Chiar și atunci când viața îi mai produce situații neplăcute, pline de emoții negative, el continuă să își păstreze zâmbetul și bunătatea. Mulți dintre cei care reacționează cu el rămân cu amintirea unei prezențe agreabile cel puțin.

OMUL de astăzi este Sebastian Smântânică – unul dintre oamenii care la prima vedere pot părea copii, dar care sunt de o profunzime și o soliditate în gândire, ce îți dau de gândit. Vede viața cu totul și cu totul altfel. De multe ori aș vrea să pot să văd și eu viața doar cu lucrurile frumoase din ea. Din fiecare lucru, OMUL acesta își ia doar energia pozitivă, iar lucrurile grele îl motivează. Recent OMUL acesta a luptat cu propria lui voință. A vrut să își demonstreze că încă mai poate să își împingă limitele la un nivel superior. Și a reușit. Pentru că îl caracterizează o motivație ieșită din comun, pe care puțini o au. La 43-44 de ani este unul dintre oamenii cei mai optimiști pe care îl știu. Pentru el viața este frumoasă și se bucură de fiecare clipă pe care o petrece alături de soție și copil.

Nu îi place să iasă în evidență – poate chiar se va supăra că am scris despre el. Dar, chiar și cu acest risc, vă spun și vouă despre el pentru că fiecare ar avea de învățat de la el cum să se bucure de viață și cum poate lua viața așa cum vine ea – cu bune și cu rele. De cele mai multe ori am învățat de la el că singuri ne complicăm viața, atunci când nu facem ceea ce ne place și când încercăm să facem pe plac tuturor. Este un copil mare, care se mai supără uneori, dar căruia îi trece repede supărarea. Și continuă jocul frumos numit viață. Și reușește să inspire și pe alții să îi urmeze exemplu.

Bravo ție Seba pentru modul în care știi să te bucuri de viață. Și pentru modul în care îi motivezi și pe alții să o facă. Știu că uneori implică multă energie, dar nu este puțin lucru să remodelezi viața unora dintre oameni.

The post Oameni frumoși ai Iașului – episodul 6 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

În continuare voi vorbi despre un OM care a riscat mult pentru a face un loc altfel, un loc care să-l reprezinte și în care să își găsească liniștea. Liniștea pe care el însuși pare că și-a găsit-o. Când am discutat prima dată cu acest om, am avut un sentiment că ne știam de foarte mult timp. Era acel tip de sentiment pe care îl trăiești doar în preajma celor speciali. La prima mea discuție cu acest OM nu am simțit când a trecut timpul – aș putea spune că toate au devenit atemporale. Și cred că acesta este cuvântul care exemplifică personalitatea lui. Este genul acela de OM frumos care te ajută să înțelegi că în viață altele sunt lucrurile importante și nu neapărat confortul tău financiar. Și nu este reprezentant de asigurări de viață.

OMUL acesta nu este interesat de sensul actual în care merge societatea. Încearcă să croiască el un sens mai frumos pentru el. Și cine vrea poate să îl urmeze. Consideră că fiecare anotimp are grijă să îi amintească rânduiala și farmecul acestei lumi! Este adeptul sintagmei ”cât trăiți, nu uitați să respirați”. Și aici se referă la modul real de a respira. Să respirăm tot ceea ce ne înconjoară. OMUL acesta este atras de orice îi aduce aminte de neamul lui, de partea spirituală, de ceea ce înseamnă să fii român și să simți românește. Cu alte cuvinte este atras de toți cei prin care respiră Dumnezeu. El nu caută prezența vedetelor, ci a oamenilor simpli. Pentru că în simplitatea lor, oamenii aceștia crează lucruri ce rămân în urma lor. De fapt, acesta este și crezul lui – să lase ceva în urmă, ceva care să rămână și peste ani. Și care să vorbească despre el când el nu va mai fi.

Daniel Gorbănescu este acel gen de părinte care face tot posibilul să lase urmașilor lui cele mai importante lucruri. Le arată viața simplă, așa cum este ea, la bază. Fără confortul și luxul ce ne înconjoară. I-a învățat că cel mai prețios lucru pe care îl are omul este sufletul. Iar fericirea trebuie văzută în lucrurile mici și împlinirea vine și din discuțiile cu oamenii simpli, dar plini de înțelepciunea populară. Noi, părinții am avea ce să învățăm din practica acestui om, în ceea ce privește creșterea propriilor copii. Pe copiii lui nu îi știe lumea toată – este de ajuns că îi știe Dumnezeu. Din punctul meu de vedere, Daniel poate sta liniștit – ceea ce vrea să transmită, ajunge fix la persoanele care trebuie să primească învățăturile lui.

Locul pe care l-a creat te introduce într-o altfel de lume. Cum treci pragul acelui loc simți că parcă ai pășit într-un alt timp, simți cum liniștea te cuprinde și toții porii tăi se liniștesc. Este o oază de oxigen prin care să îți încarci bateriile, într-un oraș plin de răutăți și ieșenisme. Dacă ai fost acolo odată, sufletul îți va cere să mergi mereu. Pentru că acolo găsești liniștea. De fapt liniștea OMULUI Daniel Gorbănescu este transferată și locului pe care l-a creat. La el vorba : ”omul sfințește locul” se potrivește perfect. Și ce este și mai important, OMUL acesta ține legătura cu satul. Și nu doar pentru achiziția materiei prime. Dă înapoi satului din timpul lui, atunci când acesta i-o cere. Este unul dintre puținii oameni care atunci când simte că ”merită” lucrează în ”pierdere”.

Și pentru că Daniel Gorbănescu este un OM frumos și special al Iașului,cu o energie aparte, a avut  acum câteva zile  o surpriză frumoasă. Una dintre persoanele care a ales să meargă în locul lui special, a fost pe cale să aducă un nou suflețel, chiar acolo. Probabil că datorită energiei pe care o emană acel loc. Pentru că da, Daniel Gorbănescu a împrumutat din energia lui specială și locului pe care îl păstorește. Dacă vreți să vă convingeți singuri, vă recomand să mergeți acolo. Sau urmăriți-l aici. Și veți vedea că este unul din OAMENII frumoși ai Iașului.

”CRED cu tărie, într-o “LUMINĂ” interioară! Și SURSA ei… ” – Daniel Gorbănescu

The post Oamenii frumoși ai Iașului – episodul 3 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi voi scrie despre un om care fie îl placi, fie îl urăști. Și asta pentru că este unul dintre oamenii care îți spun verde în față ce îi deranjează la tine. Omul despre care voi scrie astăzi este genul de om care poate fi acid, poate fi ironic, dar la fel de bine poate fi un om de încredere și care sare de câte ori ai nevoie. Omul despre care voi vorbi astăzi a trecut prin momente în care a fost jos. Atunci când viața i-a trântit ușa în față. Dar, a trecut peste diagnosticul pus copilului său și a început o luptă. O luptă ce se desfășura pe mai multe planuri – profesional, personal și conexe. Trebuia să fie un bun profesionist, trebuia să fie un bun părinte. Și ce este mai important trebuia să fie un bun co-terapeut pentru copilul său.

Cu omul ăsta mă știu din 2012, atunci când venind la un interviu, am făcut greșeala de a spune că nu știu cine este. Ulterior am aflat. Este omul care m-a ajutat să învăț cu ce se mănâncă partea de vânzare radio. Timp de 4 ani am făcut echipă și cine ne cunoaște știe că în acea perioadă omul acesta avea nevoie de ajutor și de un sprijin. Pentru a nu claca. Dar, a continuat să lupte și a continuat să îmi dea mână liberă pe tot ceea ce ținea de vânzarea radio și de proiecte radio. El și oamenii la care lucram amândoi. Gândiți-vă că omul despre care vorbesc, deși avea probleme mult mai grave cu propriul copil, își făcea timp să fie vesel, să încurajeze, să mențină un tonus bun.

Acum, fiecare a ales un alt drum, unii ar spune că suntem competitori, concurenți și tot ceea ce se mai poate spune despre doi oameni care activează la 2 radiouri diferite. Au fost momente în care ne-am contrat, când am avut opinii diferite, dar tot timpul am avut respect unul față de altul. Și vom avea în continuare. Pentru că știm ce fel de oameni suntem fiecare și dincolo de vremelnicia jobului pe care îl avem, știm că primează momentele în care am știut să fim o echipă. Omul despre care vorbesc știe multe despre familia mea și cu toate acestea a știut să nu spună mai departe.

Astăzi în categoria OAMENI din Iași intră Ioana Rata. Mulți dintre voi ați interacționat cu Ioana, fie cu omul de radio Ioana, fie cu omul de marketing Ioana, fie cu DJ-ul Ioana. Ioana este un om exigent atunci când vine vorba de muncă – muncește până la epuizare și uneori dă senzația de “rață aeriană”. Dar, Ioana pune suflet în tot ceea ce face și mai mult de atât, Ioana știe să se dedice proiectelor în care se implică.
Putina lume știe că OM-ul Ioana nu este tot timpul vesel în interior, dar prin natura job-ului știe să aibă tot timpul un zâmbet pe buze. Chiar și atunci când Sebi, copilul ei lupta pentru o viață normală. Și învăța cum să comunice și cum să câștige lupta cu autismul. Dar, indiferent de cât de greu îi era, puțină lumea știa despre lupta ei și a copilului ei. Toți cei care o cunoșteau, o știau veselă, aeriană. Și chiar aveau pretenția ca Ioana să fie așa tot timpul.
OM-ul Ioana este mama, OM de radio,OM de marketing radio. Chiar dacă nu mai suntem în aceeași echipă.
Pe unde a fost Ioana a rămas în amintirile oamenilor. Fie de bine, fie de rău. Ceea ce nu e puțin lucru .
OM-ul Ioana știe să aprecieze o relație de prietenie.
Felicitări Ioana pentru modul în care știi să fii OM în tot ceea ce faci. Continuă, chiar dacă este greu să fii OM cu toată lumea.

The post Oameni frumoși din Iași – episodul 2 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Cu specificarea că este strict o opinie personală, voi reîncepe această campanie. De data aceasta pe blog, acolo unde vor rămâne atât timp cât va exista această pagină. Iar voi, dragii mei cititori ai acestui blog, dacă considerați că aceștia pot fi exemple pentru voi, urmăriți-le activitatea. Este posibil ca uneori să aveți aceleași trăiri, să treceți prin aceleași întâmplări. Iar modul lor de a reacționa în anumite momente ale vieții lor s-ar putea să vă inspire. Sau să vă ajute să găsiți și voi o rezolvare asupra problemelor voastre.

Asta nu înseamnă că oamenii care nu se vor regăsi în aceste povești pe care le voi scrie, sunt mai puțin frumoși. Nici pe departe. Doar că, oamenii frumoși ai Iașului despre care voi vorbi, m-au impresionat în anumite momente prin comportamentul lor, prin modul lor de a fi, prin modul lor de a reacționa. Dacă nu vă veți regăsi în aceste povești, îmi cer iertare. Dar, s-ar putea ca la un moment dat să fiți surprinși să vă regăsiți în postările despre oamenii frumoși ai Iașului.

Anda Elena Pintilie este primul exemplu la care mă voi opri. Lăsând la o parte faptul că ne știm din clasa a II a , Anda este unul din oamenii frumoși, cu suflet mare din Iași. Nu o spun eu, o spune majoritatea oamenilor care a interacționat cu ea. Proiectele pe care le-a desfășurat vorbesc despre ea, mai mult decât pot spune oamenii. Fie că s-a implicat în proiecte sociale, fie că s-a implicat în discuții pe teme “speciale”, la Anda a ieșit în față întotdeauna OMUL.
Din punctul meu de vedere Anda își lasă amprenta în tot ceea ce face și în toate proiectele în care a fost implicată. 

Ca orice om, Anda are momente în care poate fi plăcută sau nu. Dar per total este unul dintre oamenii echilibrați, care știe să își spună punctul de vedere, fără a intra în polemici gratuite. Este acel gen de om care îți spune totul în față, cu riscul de a te supăra. Chiar dacă viața îi mai joacă feste, se ridică, zâmbește și ne fericește cu experiențele sale. Pentru că Anda este și mândra posesoare a unui blog – Sapte Pietre. 

Anda este omul care a vrut să se implice în comunitatea ieșeană – firește după puterile ei. A fost omul care a ținut în viață un proiect, Globuri cu Suflet, pe care l-a preluat de la Lavinia Biberi. Și nu au fost puțini oamenii ajutați prin aceste campanii. Oameni care datorită tenacității omului Anda, au zâmbit, au sperat și au făcut lucrurile altfel. Nu i-a fost ușor. Dar de foarte multe ori a trecut peste toate piedicile întâlnite. A fost pe punctul de a renunța, dar ceva a ținut-o animată și plină de dorința de a ajuta. 

Anda este genul acela de OM pe care dacă îl rogi să te ajute este în stare să lase tot și să își pună umărul în ridicarea ta de jos. Este genul acela de OM care se lasă pe ea ca să te ajute pe tine. Anda este profilul acela de prieten pe care vrei să îl ai lângă tine.

Dar pentru a nu risca să par că o laud prea mult, vă îndemn să o urmăriți pe pagina de Facebook, sau pe blog, pentru a vedea dacă am sau nu dreptate. 

Anda ai tot respectul meu pentru modul în care știi să fii OM în fiecare zi.

The post Oamenii frumoși ai Iașului – episodul 1 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Mâine va avea serbarea de final de grădiniţă şi deja ne gândim să ne luăm un bax de şerveţele – pentru că şi “părinţii plâng câteodată”. Cu siguranţă că toţi părinţii grupei “Isteţeii” vor avea lacrimi în ochi. Pentru că îşi vor vedea copiii terminând un ciclu. Pentru că se vor despărţi de ceea ce a însemnat familia “Isteţeii”, de proiectele în care s-au implicat trup şi suflet. Mâine va fi ultima zi în care ne vom întâlni cu doamnele educatoare, în postura aceasta. Dar suntem siguri că şi peste ani, ele vor rămâne “mamele” de la grădiniţă. În mintea copiilor, imaginea doamnelor va rămâne puternic întipărită pentru tot restul vieţii.

Acum, la final de grădiniţă, ne dăm seama că pentru evoluţia Iustinei, doamnele educatoare au fost cele mai potrivite persoane pe care le putea avea ca mentori. Şi pentru asta nu putem să nu fim recunoscători. În această dimineaţă Iustina a plâns un pic – a realizat că se va despărţi de colegi şi asta i-a produs temeri. Lasă în urmă un mediu familiar, plin de dragoste şi oameni frumoşi şi trebuie să o ia pe un alt drum. Este începutul de drum în viaţa de şcolar. Pe de o parte, ne dăm seama că Iustina nu vrea să renunţe la copilăria frumoasă ce a avut-o în grădniţă. O înţelegem – pentru că nici nouă nu ne plac sfârşiturile şi noile începuturi. Ne trebuie timp de acomodare.

Au fost 3 ani care au trecut cu repeziciune. 3 ani plini, în care am descoperit oameni dedicaţi copiilor şi modelării lor pentru a fi oameni, în adevăratul sens al cuvântului. Am întâlnit copii excepţionali şi plini de viaţă şi copilărie. Am descoperit părinţi frumoşi şi plini de omenie – indiferent de momente, am ştiut să ne mobilizăm şi să arătăm ca o mare familie. Şi trebuie să recunoaştem, de la fiecare părinte am avut ce să învăţăm din punct de vedere al implicării în viaţa de familie – aşa cum am putut observa din interacţiunea pe care am avut-o.

Se închie astăzi o perioadă frumoasă, plină de reuşite, plină de bătălii câştigate împotriva fricilor de eşec. O perioadă plină de învăţăminte şi de definire a copiilor în viitorii oameni de mâine. O perioadă în care am trecut peste momente dificile, din viaţa familiei “Isteţeilor”, am depăşit cu brio orice divergenţă de idei. Într-o societate din ce în ce mai superficială, noi părinţii, am reuşit să ne păstrăm profunzimea şi unitatea de grup. Uniţi de dorinţa de a oferi copiilor un exemplu.

Iustina a legat multe prietenii în grupă. Pe care sinceri să fim, ne-ar plăcea să ştie să le păstreze şi peste ani. Şi de ce nu, ne-am dori ca şi noi părinţii să păstrăm şi să consolidăm relaţiile de prietenie ce s-au înfiripat în cei 3 ani de grădiniţă. Pentru că nimic nu este mai frumos, pentru copii, decât să aibă prieteni de calitate pe care să se poată baza, atât în copilărie, cât şi în evoluţia lor ca adolescenţi. Poate părem idealişti, dar suntem siguri că finalul grădiniţei, poate însemna continuarea unor prietenii între copiii noştri.

Finalul grădiniţei ne lasă un mic regret – acela că nu se poate ca şi in grupa pregătitoare să fim în aceeaşi formulă. Dar suntem recunoscători pentru 3 ani frumoşi, în care doamnele educatoare au ştiut să fie “mame” pentru fiecare dintre Iesteţel, au ştiut cum să ne unească, cum să ne implice în proiecte, cum să ne facă să ne simţim parte integrantă în educaţia copiilor noştri. Peste ani, cu siguranţă că atunci când ne vom vedea pe stradă, ne vom opri să stăm de vorbă – indiferent de cât de ocupaţi am fi.

La revedere “mame educatoare”, la revedere Isteţei, la revedere părinţi frumoşi de Isteţei, la revedere “familie a Isteţeilor”. Ne veţi lipsi, dar vom avea amintirile, care ne vor face să zâmbim.

Astăzi este un final frumos de grădiniţă, cu multe amintiri ce le vom păstra şi peste ani. Pentru asta vă mulţumim tuturor.

The post Final de etapă – final de grădiniţă appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Poate că dragostea faţă de simplitate mi-a fost insuflată şi de ai mei (de la bunici şi până la părinţi). Dar, trebuie să recunosc că, de-a lungul timpului, oamenii frumoşi pe care i-am întâlnit păstrau acea simplitate aparentă. Acei oameni ştiau că modestia este una din calităţile unui om simplu. Oameni care erau conştienţi că, pe lângă forţele proprii, în toate reuşitele lor, aveau şi ajutor din partea Divinităţii.

Am avut norocul ca, într-o oarecare măsură, lucrurile să evolueze simplu în viaţa mea. Dar, în acelaşi timp, am avut norocul să ştiu ce înseamnă greutăţile. Şi da, greutăţile m-au învăţat să iau ce este mai bun din fiecare întâmplare, să mă bucur de lucrurile aparent simple. Am fost un norocos, pentru că, tot ce mi s-a întâmplat în viaţă, m-a făcut să apreciez fiecare zi în care mă trezesc dimineaţa (pare simplu să te trezeşti, nu?), m-a făcut să mă bucur de fiecare persoană ce mi-a intrat în viaţă, m-a făcut să nu ţin ranchiună pe oamenii care au ales să iasă din viaţa noastră.

Oamenii simpli sunt mult mai liniştiţi, se simt confortabil în propria lor piele şi în propria lor viaţă. Oamenii simpli îşi acceptă viaţa aşa cum este ea, fără să caute răspunsuri, fără să se întrebe de ce? Simplitatea înobilează omul şi sufletul acestuia. Mai ţineţi minte cât de frumoşi erau bunicii noştri? Câtă nobleţe sufletească aveau? Vă rog să vă uitaţi cum, oamenii simpli sar în ajutorul celuilalt, fără să se gândească ce le iese – şi asta o puteţi observa mai uşor în mediul rural, acolo unde lucrurile au rămas cât de cât simple.

Am uitat să trăim simplu – acum simplitatea se rezumă la un minim de confort. Acum a fi simplu s-a dus foarte mult în zona materială. S-a pierdut din profunzimea simplităţii. Acum, noi oamenii, consumăm, avem, ne dorim să dobândim. Avem prieteni de conjunctură, amici de complezenţă. Suntem posesori de funcţii denumite bombastic. Ne umplem pereţii de diplome şi premii câştigate. Şi uşor, uşor, ne prăbuşim sub povara vieţii pe care o ducem, sub povara poftelor care ne subjugă, sub povara liniştii materiale aparente. Şi, fără voia noastră, ne transformăm în fiinte fără drag de viaţă, uităm să ne bucurăm de lucrurile simple. Trecem nepăsători pe lângă spectacolul copacilor înfloriţi, suntem surzi la auzul ciripitului melodios al păsărilor, mergem cu ochii în pământ şi ne vedem spectacolul ce se desfăşoară pe cer, ne plimbăm pe lângă oameni, dar totuşi ne simţim singuri. Şi parcă nu ne găsim locul. Şi este atât de simplu.

Şi acum îmi aduc aminte de momentele din copilăria mea, când, împreună cu verii mei, stăteam întins pe pătură şi ne uitam la nori. Şi rămâneam uimiţi de ce forme puteau avea norii. Chiar, voi când aţi experimentat lucrul acesta? Mi-am promis că, în cel mai scurt timp, o voi învăţa pe fica mea să se bucure de această minunăţie a norilor. Pentu că vreau să o învăţ să se bucure de lucrurile simple. Nu este complicat deloc. Ne trebuie doar voinţă.

Oamenii simpli nu vor să fie în centrul atenţiei, nu vor să epateze, nu vor să demonstreze nimănui, nimic. Fericirea lor vine din cu totul altă parte decât din uralele celorlalţi oameni. Oamenii simpli nu vor vrea cu tot dinadinsul ca părerile lor să fie şi părerile altora. Oamenii simpli sunt oamenii pe care, aparent, nu dai doi bani, dar în momentul în care îi cunoşti mai bine eşti bucuros că i-ai cunoscut.

Fiţi oameni simpli, bucuraţi-vă de lucrurile simple. Fiţi oameni frumoşi!

The post Oameni simpli – sau despre simplitate appeared first on Durbaca Ionut Lucian.