Viata de somer

Dap, în urmă cu o săptămână am fost informat de foștii mei șefi că, din cauza situației economice precare, prin care trece firma, postul meu se va desființa. Și tot ca efect al acestui lucru trebuie să intru în rândul șomerilor. Să simt ce înseamnă viata de somer.

Viata de somer
Nimic senzațional până aici. Dar în situațiile în care un post este desființat, angajatorul trebuie să plătească angajatului disponibilizat, minim 2 salarii compensatorii. Asta în mod normal – pentru că preadestoinicul meu șef economic „s-a interesat la ITM” și i s-a comunicat de acolo că aceste salarii compensatorii nu mai intră în sarcinile angajatorului.
Adică cu alte cuvinte, în situație de criză, patronul te poate da afară după bunul său plac, fără ca să plătească pentru măsura de disponibilizare. Din curiozitate m-am interesat la ITM și surpriză – nu există o astfel de prevedere, ca pe timp de criză economică, firmele nu mai sunt obligate să plătească salarii compensatorii.
Nu mai amintesc decât în treacăt faptul că decizia de concediere mi-a fost făcută cunoscută în data de 7 mai, iar lichidarea la zi s-a făcut până pe data de 8 mai. Aici am greșit și eu pentru că am semnat lichidarea la zi, fără să îmi cer drepturile.
Plus că pentru a putea depune dosarul la somaj, trebuie să ai din partea angajatorului decizia de concediere. Poate veți părea surprinși, sau nu, această decizie de concediere nu mi-a ajuns încă. Oare de ce?
Nu am scris toate astea din frustrare, ci din simplu motiv, ca și cei care îmi vor citi blogul să vadă ce se poate întâmpla în condițiile unei concedieri pe motiv de desființare a postului.
Voi trece și peste asta, dar bunul simț al unor așa ziși conducători de întreprinderi lasă de dorit. Bunul simț nu se cumpără cu bani, nici măcar cu o afacere de 17 ani de zile. El se moștenește, sau se dobândește. În cazul de față nici una din aceste două variante nu există.
Din dorința de a-i fi bine, directorul economic calcă în picioare angajații, fiind deținătorul adevărului absolut. Spre surprinderea lui țin să îi reamintesc că în România legile sunt făcute să fie respectate, nu încălcate.
Așa că fiți cu băgare de seamă la servici, pentru că oricând puteți fi informați de șefi, „că din motive economice, postul vă este desființat”.
Și închei parafrazând un citat ” În România, munca nu îl înobilează pe om ci îl subjugă patronul.”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.